CăutareSr
26 august 2019
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Începem să ne mândrim și noi… cu noi

3 aprilie 2010, 02:14

Sursa: Jurnalism de Artificii

Racu, broasca și o știucă într-o zi s-au apucat din Moldova în Occident s-aducă un sac marca Facebook cu „branding, rebranding, discover and something else" încărcat. Și la el toți se înhamă... Nu știu cine-i vinovat; însă pe cât am aflat, sacul în Occident nu s-a tras, ci tot pe loc a rămas.

Morala: De ce să ne complicăm în formulări și abordări etichetate. Ceea ce trebuie să înțelegem este că Moldova nu are nevoie decât de o pozițioare corectă pe piața imaginii. Altfel, cum să promovăm un „produs" dacă nu luăm în calcul și latura adversă a monedei, asocierile și reacțiile adverse pe care acesta le provoacă „consumatorilor". Noi, care cunoaștem lucrurile din interior, nu vorbim despre ele. Iar când ne vine câte o poftă de mărturisiri, ce facem? Răscolim rufele murdare. Începem să ne contrazicem și scuipăm în acel mic lăstar de bine, care abia a răsărit din pământul pietros al „gurii lumii". Sau, fredonăm o piesă dulce (gen maya he, maya ho...) a noastră, dar care ne trezește interesul abia atunci când ne-o cântă străinii - vorba lui Eminescu „Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, și nu e". Așa începem să ne mândrim și noi... cu noi.

Ce e cu acea latură adversă a monedei? Veți întreba... Să știți că nu mă refer la stemă.

Mă refer la motivele pentru care:

      - Deviza moldoveanului e: " Viața-i scurtă. Dacă tot n-o putem lungi, hai să o facem lată!"

      - La nedumerirea: De ce moldovenii nu se îmbolnăvesc de SIDA? vine explicația: Are și boala mândria ei...

      - La întrebarea: Ce-i aia piron? ți se răspunde: Locul unde rămân moldovenii când pleacă trenul.

      - La București, pe garduri nu mai scrie "Avem câine rău", scrie "Este moldovean în gazdă".

      - La întrebarea: Ce fac moldovenii toată ziua? răspunsul nu poate fi decât: Stau și se mândresc că-s români...

      - La curiozitatea: De ce fug moldovenii după salvare ? feedback-ul e: Ca să pupe crucea.

      - Când vrea să afle cineva ce au făcut moldovenii când au văzut prima oară o locomotivă, răspunsul e: I-au adus un braț de paie să mănânce!

      - Afli că moldovenii au reușit să fabrice un nou tip de autoturism, cu trei viteze: Înshet, înshetinel și pe loc.

      - La curiozitatea: Ce zic moldovenii când scot șosetele? feedback-ul e: „a mai trecut un an..."

      - La întrebarea din manualul de informatică: De ce se mai numește Moldova „Computer Land"? precizarea genială indicată la end of line în Pascal e: Pentru că peste tot nu auzi decât: „Măi, IBM sheva?"...

      - Când cauți câteva expresii de admirație specifice unor popoare (ex. În fața turnului Eiffel), găsești asta:

         a) Un francez exclamă: Oh, alors!... C'est merveilleux!...
         b) Un englez exclamă: Oh, my God!... It's beautiful!...
         c) Un italian: Oh, mamma mia!... Belissimo!...
         d) Ion și Gheorghe, moldoveni de-ai noștri, își dau căciulile pe spate și exclamă: Băi, să-mi bag... (BIIIP!)...

      - Când dai la căutare în motorul Google cuvântul „moldoveni", 8 din primele 10 linkuri fac referire la bancuri.

      - Și după toate, la întrebarea retorică: De ce au moldovenii steaguri arborate pe fațada casei? ți se va răspunde în stil patriotic local: Ca să arate tuturor că „li se fâlfâie" de bancurile făcute pe seama lor!...

Și mă refer la motivele pentru care învățăm să reacționăm așa:

      - Capul plecat sabia nu-l taie...

      - Dacă tăceai, filozof rămâneai.

      - Cu răbdarea treci și marea.

Ne apărăm la Curtea Internațională a... Opiniei Publice cu smerenie și împăcare, cu soarta de martir în dinți sau de mioriță cu ochii blânzi, umezi și naivi, ne justificăm incontinuu și, ținând urechile la dosul cușmei democrației, nu le mai ciulim la ceea ce ne șoptește vântul cu glasul regretatului poet Grigore Vieru: Capul plecat riscă să rămână plecat. Apoi de, frate, ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul.

Ei bine, vrem cu toată inima să promovăm Moldova. Dar găsim oare timp în orarul nostru încărcat cu fleacuri? Să nu uităm că: Cine caută vreme pierde vremea. Așadar, începem să ne schimbăm pe noi, după aia ne schimbăm propriile prejudecăți vizavi de noi înșine, încercăm să schimbăm prejudecățile străinilor cu referire la noi și abia atunci îndrăznim să-i schimbăm și pe ei, trezindu-le interesul să descopere Moldova.

Și obligatoriu ne schimbăm deviza. E ca un marș de luptă - imprimă ritmul campaniei.

Dacă ați urmărit atent, m-am referit la motive. Motive pentru care deviza moldoveanului urmează să fie: Nu în mult stă bunul, ci în bun stă multul.

Ce-a fost am văzut, ce-o fi om mai vedea.


Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T