CăutareSr
19 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

ISHIKAWA TAKUBOKU

22 aprilie 2012, 17:03

Poet japonez intrat în istoria poporului „veşnic tânăr”, ca un rebel plin de zbucium şi mereu îndrăgostit de natură, de frumos. A lăsat posterităţii o poezie pornită din cele mai acute probleme ale timpului său şi îmbrăcată într-o formă artistică adusă la strălucire de perlă. Versuri: „Râvnă” (1905), „Fir de nisip” (1910), „Fluier şi fluierat” (1911). Proze: „Destinul talentului” (1906), „Grupul nostru şi el” (1912).

 

*

Acolo unde a căzut lacrima,

Umed e bobul

Din fire de nisip.

Ce grea te-ai făcut,

Lacrimă!

 

*

De o sută de ori

Pe nisipul litoralului

Cuvântul „Măreţie”.

Şi gândul la moarte gonind,

Din nou am mers spre casă.

*

Când ca un oaspete rar,

În inimă

Liniştea vine,

Ascult

Cum viaţa-n ceasornic se zbate.

 

*

Nu ştiu de ce,

Tot visam

Să plec cu trenul undeva.

Şi-am coborât.

Dar încotro s-o apuc?

 

*

Şi mă scufund

Într-un morman de zăpadă moale.

Cu faţa în flăcări...

O astfel de dragoste

Vreau s-o trăiesc!

 

*

Aidoma unui dragon

Pe cerul pustiu dansează

Fumul,

Pornind în depărtări...

Nu mă mai satur să-l admir.

 

*

Ce frumos râde

Acest tânăr!

Dacă ar muri,

Întreaga lume

Ar fi puţin întristată.

 

 

*

Simplu, fără de nici un scop,

Să fugi!

Până ţi s-ar tăia respiraţia,

Să fugi

Pe iarba moale din luncă.

 

*

O, prieten al meu,

Pe sărac să nu-l dojeneşti,

Când pare-a fi nenorocit.

Flămând, el

Se aseamănă cu mine.

 

*

În inima fiecărui om,

Dacă

E cu adevărat

Un om –

Geme un deţinut.

 

 *

Dacă m-ar întreba cineva:

„Ce e amărăciunea?”

I-aş răspunde:

„E gustul dragostei...”

Vai, ce devreme am cunoscut-o.

 

 

 

*

Câmpiile-şi vând.

Şi casele-şi vând.

Şi beau vinul cu patimă...

Aşa pier oamenii satului meu.

Dar inima-mi tinde spre dânşii...

 

*

„O să te lovesc!” – îmi ţipa.

Eu răspundeam:

„Loveşte!”

O, de-aş deveni din nou acelaşi,

Ca în anii de demult.

 

*

„Fie, fie

Ce-o fi!”

Acesta

Sânt acum.

Şi mă apucă groaza...

 

*

Precum trenul

Taie câmpia

Pustiită în toamnă.

Nenorocirea-şi taie astfel

Drum prin inima mea.

 

*

Plângând,

Eu discutam cu Dumnezeu.

O, visu-acest!

L-am văzut într-o dimineaţă,

Acum patru zile.

 

*

„Acesta-i destinul meu.

A venit.

Toată povara-i s-a lăsat peste mine”,

M-am gândit, trezit în miez de noapte.

Ce greu mă apăsa plapuma.

 

*

Când ridic cocoşul armei,

Când ţintesc,

O, atunci

Nu-l mai cunosc pe Dumnezeu!

O, nu mai ştiu de Dumnezeu!

 


Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T