CăutareSr
21 mai 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

7 aprilie - diferenţele dintre Moldova (2009) şi Kîrgîzstan (2010)

Izbucnirea demonstraţiilor în Kîrgîzstan la doar cinci ani de la "Revoluţia lalelelor", soldată cu căderea regimului autoritar şi profund corupt în frunte fostul preşedinte Askar Akaev, a coincis accidental cu comemorarea evenimentelor tragice declanşate în Moldova la 7 aprilie 2009.
Denis CENUŞĂ, 8 aprilie 2010, 12:53

Din cauza amploarei protestelor în statul din Asia Centrală, există tendinţa de a compara şi chiar de a echivala cele petrecute la Bişkek cu situaţia incendiară de un an în urma instaurată la Chişinău.

Principalele deosebiri între protestele derulate în cele două state poziţionate la Vestul şi respectiv Estul spatiului ex-sovietic prevăd urmatoarele particularităţi:

• Protestele din Kîrgîzstan au început în regiunea nordică a ţării, în oraşul Talas şi s-au extins ulterior asupra altor localităţi cuprinzând într-un final şi capitala. În Moldova toate evenimentele s-au desfăşurat la Chişinău, restul ţării fiind ruptă de la realităţile din capitala ţării, în mod principal din cauza monopolului guvernării comuniste asupra televiziunii publice. Totodată, în raportarea distorsionată a framântările publice de la Chişinău erau antrenaţi alţi diverşi agenţi mediatici ai fostului partid de guvernământ.

• Cauzele revoltei sociale din localităţile kîrgîze se regăsesc în politicile dezastruoase ale conducerii lui Bakiev, acuzat de favorizarea corupţiei („cumătrismului") la nivel înalt, delapidări de surse financiare impunătoare din bugetul public. Totodată, nemulţumirile au apărut ca urmare a diminuării securităţii societale prin creşterea discrepanţelor sociale, cauzate de avansarea pauperizării unor straturi tot mai largi de populaţie (scăderea puterii de cumpărare, inflaţia galopantă etc.). "Protestele moldoveneşti" îşi au însă originea în condamnarea fraudelor alegerilor parlamentare, care camuflau însă antipatia faţă de guvernarea comunistă etichetată drept "anti-democratică" şi "anti-europeană".

• Opoziţia politică kîrgîză a avut un rol semnificativ în organizarea şi dirijarea protestelor. Oponenţii regimului practic dictatorial condus de Bakiev, unul din autorii "revoluţiei lalelelor" din 2005, au fost privaţi de libertate. Formaţiunile anti-comuniste din Moldova au fost incapabile să supravegheze acţiunile maselor de protestatari (cu atât mai mult a grupurilor dispersate), care se regulau în mod autonom. Absenteismul partidelor de opoziţie moldoveneşti a împiedicat în mare parte reţinerea lor de către autorităţile publice aflate sub controlul guvernării.

• Protestatarii kîrgîzi au comis jafuri, furturi şi alte infracţiuni în întreaga capitală, după ce au vandalizat instituţiile de stat, fără excepţie, dar şi reşedinţa preşedintelui Bakiev. În Moldova, ţintele protestelor au fost edificiile Parlamentului şi a Preşedinţiei. Clădirea Guvernului, dar şi diversele obiective economice au rămas intacte.

• Conducerea kîrgîză a pus în aplicare cele mai violente metode pentru a reţine presiunea crescândă a celor aproxomativ cinci mii de protestari. Astfel, acţiunile organelor de forţă s-au încheiat cu aproximativ 100 de morţi şi peste 100 de răniţi. Oficialităţile de la Chişinău au evitat folosirea armelor pentru a anticipa "băile de sânge", alegând tactica reprimării subite a protestatarilor dispersaţi şi demotivaţi politic, aplicând disiminarea teroarei pentru a diminua manifestările societăţii civile. Rezultatul acestei strategii a fost mai puţin sângeroasă, dar spre deosebire de Kîrgîzstan, aceasta a fost acompaniată de arestarea şi maltratarea masivă a protestatarilor atât paşnici, cât şi violenţi.

• Evenimentele din Kîrgîzstan au loc pe fundalul falimentului "Revoluţiei lalelelor", lichidării regimului autoritar, izgonirii conducerii politice şi a deschiderii ţării faţă de Occident. Protestele de la Chişinău au fost precedate de un scrutin "furat" de comunişti, fapt confirmat şi de către unii observatori internaţionali. Spre deosebire de statul asiatic, care a fost condus de artizanii "revoluţiei colorate" (cunoscute şi sub denumirea de „revoluţia lalelelor") până la revoltele din 7 aprilie curent, la cârma Moldovei timp de 8 ani s-a situat PCRM. În prezent, o parte a guvernării liberal-democrate declară răspicat că datorează consolidarea dialogului cu partenerii vestici (in special, Uniunea Europeana) protestelor „anti-guvernamentale"/„anti-comuniste" din 6-7 aprilie 2009.

• Schimbările politice din Kîrgîzstan merg pe traiectoria "revoluţionară" emanând însă personaje care au făcut parte din fostele structuri de stat. Perioada post-revoluţionară din această ţară este dominată de o criză acută a unor resurse umane noi, care pot fi integrate facil in mediul politic. În Moldova, graţie unei influenţe mai mari din partea Occidentului, a fost aleasă soluţia "evolutivă" prin intermediul procedurilor democratice de delegare a reprezentanţilor (condiţionarea desfăşurării unui nou scrutin electoral). Comparativ cu circumstanţele kîrgîze, relaţiile intrapolitice în Moldova au avut un caracter ordonat şi coagulant, adunând resurse umane din exteriorul câmpului politic.

• Aspectul tribalo-obştesc domină scena politică a evenimentelor de la Bişkek, după ce preşedintele "fugar", Bakiev, reprezentant al clanurile din sudul ţării, a defavorizat regiunile din Nord, care până la "revoluţia lalelelor" era mai prosperă. Episoadele manifestărilor publice de la Chişinau au reieşit, în primul rând, din periclitarea drepturilor şi libertăţilor democratice de către guvernarea comunistă, dar nicidecum din reglările de conturi între careva clanuri.

• OSCE a susţinut activ ideea unui dialog politic între guvernare şi opoziţia kîrgîză. În cazul Moldovei, organizaţi a condamnat acţiunile violente ale protestatarilor, militând pentru desfăşurarea lor paşnică în limitele legislaţiei în vigoare.

• Implicarea Rusiei în evenimentele din Kîrgîzstan a lipsit cu desăvârşire, cu excepţia intenţiei Moscovei de a-şi proteja proprietatea în raza bazei militare "Kant" şi a insinuărilor denigratorii lansate de unele surse mediatice pentru a atrage factorul rus in jocurile interne kîrgîze. Pe când, guvernarea comunistă a fost sustinută la nivel politic de autorităţile ruse, inclusiv în perpetuarea şi intensificarea acuzaţiilor împotriva României, incriminată ca ar fi sprijinit autorii tentativei de "lovitură de stat" sau altfel spus forţele liberale, ce alcatuiesc în prezent Alianţa pentru Integrare Europeană.

• Simbolurile protestelor de la Bişkek au numărat drapele de stat, precum şi pânze de culoarea albastră având drept scop desfiinţarea "cultului personalităţii lui Bakiev" şi a "guvernării corupte şi ineficiente". Principalele atribute ale evenimentelor de la Chişinău au inclus drapelele R. Moldova şi tricolorul românesc, iar mesajele principale ale protestatarilor vizau schimbarea regimului comunist, dar şi revendicarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale diminuate, iar uneori chiar sfidate de actualul partid de opoziţie în acea perioada aflat la guvernare (Partidul Comuniştilor din R. Moldova).

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T