CăutareSr
24 septembrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Sfârşitul lumii a treia? Modernizarea multilateralismului pentru o lume multipolară

1989 a trăit sfârşitul „lumii a doua" odată cu căderea comunismului, iar 2009 a trăit sfârşitul a ceea ce era cunoscut drept „lumea a treia". În prezent, ne aflăm într-o economie mondială multipolară nouă şi care evoluează rapid, în care nord şi sud, est şi vest sunt doar puncte pe compas, şi nu destine economice.
Robert B. Zoellick, 22 aprilie 2010, 16:13

Sărăcia însă rămâne şi această problemă trebuie soluţionată. Statele eşuate mai rămân şi această problemă trebuie soluţionată. Provocările globale se intensifică şi trebuie soluţionate. Se schimbă însă modul în care aceste probleme trebuie abordate. Clasificările depăşite în prima lume şi lumea a treia, donator şi suplicant, conducător şi condus, nu se mai potrivesc.

Astăzi observăm deja tensiuni în multilateralism. Runda Doha a Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi discuţiile privind schimbarea climei din Copenhaga au dezvăluit cât de greu va fi de împărţit beneficiile şi responsabilităţile reciproce între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Şi acest lucru este valabil pentru o mulţime de alte provocări neclare: apă, boli, migraţie, demografie şi state fragile şi de după conflicte.

Nu mai e posibil de rezolvat probleme internaţionale majore fără implicarea ţărilor în curs de dezvoltare. Nu putem însă impune o ierarhie nouă neflexibilă în descoperirea unui nou forum în G-20. Nici nu putem să abordăm această lume în schimbare prin prisma vechiului G-7; interesele ţărilor dezvoltate, chiar dacă sunt cu bune intenţii, nu pot reprezenta perspectiva economiilor în tranziţie.

Modernizarea multilateralismului nu se referă însă doar la aceea ca ţările dezvoltate să înveţe să se adapteze la necesităţile puterilor în creştere. Odată cu puterea vine şi responsabilitatea. Ţările în curs de dezvoltare trebuie să recunoască că acum ele sunt parte a arhitecturii globale şi sunt interesate de un multilateralism sănătos.

Noi nu ne putem permite geopolitici ca de obicei. „Noua geopolitică a economiei multipolare" trebuie să împartă responsabilitate, recunoscând în acelaşi timp diferite perspective şi circumstanţe, în vederea creării intereselor mutuale.

Să luăm reforma financiară: cu siguranţă avem nevoie de reglementări financiare mai bune. Dar trebuie să fim atenţi la consecinţe nedorite, cum ar fi protecţionismul financiar. Reglementările convenite în Bruxelles, Paris sau Washington ar putea fi eficiente pentru băncile mari, dar ar putea înăbuşi oportunităţile şi creşterea economică din ţările în curs de dezvoltare. Wall Street a expus pericolele nepăsării financiare şi noi trebuie să fim atenţi şi să întreprindem acţiuni serioase. Inovaţia financiară, utilizată şi supravegheată atent, a adus beneficii de eficienţă şi a protejat împotriva riscurilor, inclusiv pentru dezvoltare. Prisma populistă a G-7 poate submina oportunităţile pentru miliarde.

Să luăm schimbarea climei: aceasta poate fi legată de dezvoltare şi câştiga susţinere din partea ţărilor în curs de dezvoltare pentru o creştere cu carbon redus, doar în cazul în care este impusă ca o cămaşă de forţă. Ţările în curs de dezvoltare au nevoie de susţinere şi fonduri pentru a investi în căi de creştere mai curate. 1,6 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică. Deşi trebuie să avem grijă de mediul înconjurător, nu putem condamna copiii din Africa să-şi facă temele de acasă la lumina lumânării şi nu putem refuza muncitorilor africani locuri de muncă în sectorul de producere. Provocarea constă în sprijinirea tranziţiilor către energii mai curate fără a sacrifica accesul, productivitatea şi creşterea care pot scoate sute de milioane de oameni din sărăcie.

Să luăm răspunsul la criză: într-o lume în tranziţie pericolul constă în faptul că ţările dezvoltate se axează pe conferinţe la nivel înalt pentru sisteme financiare sau se concentrează pe managementul prost al ţărilor dezvoltate, cum ar fi Grecia. Ţările în curs de dezvoltare au nevoie de conferinţe la nivel înalt pentru săraci. Să afli despre perspectiva unei ţări în curs de dezvoltare nu mai este un subiect de caritate sau solidaritate - este un auto-interes. Astăzi aceste ţări în curs de dezvoltare sunt surse de creştere şi importatori de mijloace de producţie şi servicii ale ţărilor dezvoltate. Ţările în curs de dezvoltare nu doresc doar să discute datoriile mari în ţările dezvoltate, ele doresc să se axeze pe investiţii productive în infrastructură şi dezvoltarea timpurie a copiilor. Ele doresc ca pieţele libere să creeze locuri de muncă, productivitate mai înaltă şi creştere.

Această lume nouă are nevoie de instituţii multilaterale care sunt rapide, flexibile şi responsabile, care dau glas celor fără glas cu resurse disponibile imediat. Grupul Băncii Mondiale trebuie să se reformeze pentru a contribui la îndeplinirea acestui rol. Şi trebuie să o facă continuu, la un pas şi mai rapid. Din această cauză am lansat cele mai cuprinzătoare reforme din istoria instituţiei, inclusiv sporirea drepturilor de vot şi a reprezentării ţărilor în curs de dezvoltare. Însă, pentru rezolvarea problemelor este nevoie de resurse. Banca Mondială are nevoie de mai multe resurse pentru a sprijini creşterea reînnoită şi pentru a face multilateralismul modernizat să funcţioneze în această nouă economie mondială multipolară. Dacă recuperarea se va destabiliza, vom fi nevoiţi să stăm deoparte. De aceea Banca Mondială îşi doreşte prima creştere a capitalului în peste 20 de ani.

În noua economie mondială multipolară, marea parte a autorităţii guvernamentale va aparţine încă statelor naţionale. Dar multe decizii şi surse de influenţă au loc în jurul guvernelor, prin şi dincolo de ele. Multilateralismul modern trebuie să aducă actori noi, să stabilească relaţii de cooperare între actorii vechi şi cei noi şi să exploateze instituţiile globale şi regionale în scopul rezolvării pericolelor şi folosirii oportunităţilor care întrec capacităţile statelor individuale.

Multilateralismul modern nu va fi un sistem ierarhic, dar va arăta mai degrabă ca extinderea globală a internetului, conectând tot mai multe ţări, companii, indivizi şi ONG printr-o reţea flexibilă. Instituţiile multilaterale legitime şi eficiente, cum ar fi Grupul Băncii Mondiale, pot forma ţesutul de interconectare, având acces dincolo de arhitectura scheletică a acestui sistem multipolar dinamic. Noi trebuie să susţinem apariţia polilor multipli de creştere, care pot aduce beneficii tuturor.

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T