CăutareSr
22 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Kievul spre Est, Chişinăul spre Vest

Schimbarea politică de la Kiev şi venirea "regionalilor" la putere, după 5 ani de guvernare "oranj", a determinat în scurt timp restabilirea influenţei geopolitice a Rusiei în această ţară, sfâşiată de clivaje de ordin lingvistic, teritorial, istoric şi geopolitic.
Denis CENUŞĂ, 7 mai 2010, 13:27

Turnura radicală spre Est a fost predictibilă, dar nimeni nu a crezut că ea poate avea loc atât de rapid şi profund. Modelarea unui context juridico-politic de neutralizare şi discreditare a proceselor demarate de pe pista "revoluţiei oranj" au devenit un obiectiv asumat de echipa preşedintelui Ianukovici şi o misiune sprijinită făţiş de protectorii acestora de la Moscova.

Mutaţiile politice care au avut loc la Chişinău au alte derivate. Astfel, reanimarea şi intensificarea dialogului cu România a condus la o oarecare stagnare, deşi camuflată, în relaţiile cu Moscova. Această stare riscă să degenereze sub impactul acţiunilor elementelor românofile ale guvernării liberal-democrate.

Direcţiile opuse spre care tind Kievul şi Chişinăul schimbă raportul de forţe în regiune în folosul factorului rusesc. Capitulările regulate consemnate în comportamentul lui Ianukovici faţă de Moscova, ca de altfel, şi retorica anti-rusească a preşedintelui interimar al R. Moldova, M. Ghimpu, favorizează consolidarea poziţiei ruseşti în această regiune. Cu atât mai mult că, europenii înşişi nu vor să insiste prea mult pe decuplarea acestor state de spaţiul CSI, fiind sleiţi de puteri şi descurajaţi de criza economică şi consecinţele nefaste ale extinderii trecute (2004-2007) şi viitoare (aderarea la Uniunea Europeană a Balcanilor de Vest).

Ucraina accelerează spre Est

Acordul de extindere a perioadei de staţionare a flotei maritime ruseşti în Crimeea, semnat la Harkov de către Ianukovici şi Medvedev, în luna aprilie curent, considerat sfidător la adresa constituţionalităţii ucrainene şi periculos pentru interesele naţionale ale acestei ţări, ridică întrebări serioase faţă de validitatea reală a suveranităţii Kievului şi a independenţei lui, nu doar politice, faţă de statul vecin. Pe lângă faptul că se încearcă înfăptuirea unei "concreşteri" disproporţionate între complexele economice strategice ale celor două ţări (fuzionarea sectoarelor privind gazele naturale, domeniul atomo-energetic etc.), în detrimentul poporului ucrainean, "încrucişările" care au loc între cele două părţi pot îngreuna şi reglementarea transnistreană.

Deocamdată nu se cunoaşte conţinutul documentului destinat acestei probleme, elaborat în "laboratoarele strategice" ale Kremlinului şi "băgat pe sub masă" Kievului, care benevol admite lezarea şi/sau neglijarea privilegiilor sale. Cu certitudine putem spune, însă, că transferarea chestiunii transnistrene într-un format bilateral ruso-ucrainean de negocieri, în situaţia unei conducerii ucrainene uşor înduplecabile de Moscova, vizează în direct R. Moldova, dezorientată serios din cauza vidului de informaţie privind "rezultatul" eventualelor cedări ucrainene făcute generos Kremlinului în privinţa conflictului transnistrean.

Europa tace...

Uşurarea cu care au respirat europenii, când alegerile prezidenţiale au înlăturat de pe "Olimpul politic" ultimii actori ai "revoluţiei oranj", se datorează oboselii şi neîncrederii faţă de guvernarea anterioară ale cărei politici s-au soldat cu purtarea unor "războaie politice, diplomatice sau energetice" cu Rusia. Posibil frustrarea Occidentului ar fi fost diminuată de succese în realizarea reformelor şi combaterea corupţiei de către ex-preşedintele V. Iuşcenko sau ex-premierul I. Timoşenko. Indicatorii înregistraţi de guvernarea pretinsă reformistă nu au fost însă suficient de convingători pentru partenerii vestici.

Rolul constructiv al preşedinţiei lui Ianukovici este dezamorsarea relaţiilor tensionate cu Moscova, care salvează Europa de înfruntarea anumitor efecte drastice identice cu cele produse de "războiul gazelor" din 2009. Pe de altă parte, Bruxelles-ul se asigură că statul ucrainean nu va falimenta, susţinând politic planul de "stabilizare şi dezvoltare economică" propus de preşedintele Ianukovici. Europenii sunt conştienţi de faptul că instalarea "oligarhilor ucraineni" pro-ruşi la putere, sub acoperirea lui Ianukovici, va preveni deflagraţii interne şi conflagraţii în proximitatea ucraineană.

Această complacere poate avea repercusiuni severe asupra orientării europene a Ucrainei şi a rolului ei de "locomotivă" în materie de integrare europeană în zonă cuprinsă de Parteneriatul Estic, iar indirect şi pentru ponderea UE pe spaţiul ex-sovietic. Zăpăceala externă şi servirea obiectivelor ruseşti în сazul Kievului comportă riscuri ascunse şi pentru R. Moldova, legată de "mâini şi de picioare" de axa Ucraina-Kiev pe plan economic, energetic, dar cel mai mult în domeniul securităţii (conflictul transnistrean), unde Chişinăul este un actor neputincios.

R. Moldova cu faţa spre Vest

Instabilitatea politică, acompaniată de un climat economic critic, nu a redus viteza de apropiere a coaliţiei liberal-democrate de Uniunea Europeană. Eliminarea nervozităţii şi antagonismelor artificiale, care otrăveau timp îndelungat relaţiile moldo-române a netezit şi comunicarea cu partenerii europeni. La nivel interstatal neînţelegerile anterioare dintre Chişinău şi Bucureşti împiedicau realizarea conformă a obiectivelor incluse în politica europeană de vecinătate, concentrate în jurul principiilor de bună vecinătate şi de convergenţă europeană.

Chiar dacă planează pericolul revenirii forţelor anti-româneşti, actuala putere stăruie asupra creării unui număr cât mai mare de "poduri de flori" cu statul român, care să producă efecte politice şi juridice pe termen mediu şi lung. Pe lângă intenţia de a stabili obiective comune de infrastructură (în sectorul rutier, energetic etc.), dialogul moldo-român este ancorat la ajutorul financiar nerambursabil alocat de statul român pentru reabilitarea domeniilor sensibile şi strategice (educaţia, dezvoltarea rurală, infrastructură) de peste Prut.

Faptul că ambele fac parte din Parteneriatul Estic nu împiedică Ucraina şi R. Moldova să dea prioritate unor procese integraţioniste contradictorii. Astfel, Chişinăul demontează "sârma ghimpată" de pe frontiera naturală de pe Prut, în timp ce în Ucraina se ridică monumente dedicate liderului regimului totalitarist sovietic - Iosif Stalin (în acest sens, primul monument a fost ridicat cu sprijinul comuniştilor ucraineni în regiunea Zaporojie). Interconectarea de infrastructură planificată de România şi R. Moldova are loc simultan cu intenţia Kievului de a realiza o fuziune cu Moscova pe segmentul energetic. În timp ce o parte din guvernarea moldoveană cercetează vinovăţia regimului totalitarist sovietic, noul preşedinte ucrainean denunţă "Holodomorul" în cadrul Adunării Generale a Consiliului Europei. În timp ce fosta conducere desfăşura o campanie diplomatică internaţională de dezaprobare a regimului stalinist pentru faptul comiterii "Holodomorului" (genocidului) împotriva poporului ucrainean, Victor Ianukovici a suspendat acest lucru, cel puţin din perspectiva discursului politic (până la intervenţia în cadrul legislativ - Legea privind Holodomorul din Ucraina din 1932-1933, adoptată de legislativul ucrainean, în noiembrie 2006).

De asemenea, mai mult ca niciodată, Chişinăul cere evacuarea din regiunea transnistreană a militarilor ruşi şi a armamentului aflat la evidenţa Rusiei, care anul trecut au fost efervescent elogiate şi înalt apreciate în declaraţia semnată de comuniştii moldoveni la Moscova, cu participarea lui I. Smirnov. În acelaşi timp, Rada ucraineană a adoptat practic sincronizat cu Duma rusească acordul privind prelungirea duratei de staţionare a Flotei maritime ruse la baza militară de la Sevastopol până în 2042 (cu 25 ani), subminând grav statutul de neutralitate şi perspectivele euroatlantice ale statului ucrainean.

Cu toate acestea, atât în R. Moldova, cât şi în Ucraina, mediul politic este neuniform şi destul de instabil, din cauza imperfecţiunilor constituţionale exploatate permanent de actorii politici, nivelul scăzut al culturii politice, dar şi morfologia geopolitică pestriţă a clasei politice. Concomitenţa celebrării Zilei Europei şi Zilei Victoriei reliefează cel mai bine bifurcarea persistentă în viaţa politică şi comportamentele externe a celor două state, sortite să oscileze între Est şi Vest, atrase ciclic de unul dintre cele două poluri geopolitice de pe continent - UE şi Rusia.

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
uucycxpucmoc, 11 mai 2010, 00:29
Ai dreptate, 100%, fratele. Ai dreptate, dar cine te-ar asculta?!
alex81q, 8 mai 2010, 10:08
stiti ce am gasit dupa un an de guvernare a noii conduceri?Foame, drumuri ca la razboi,preturi turbate si maluri de flori. Mi ar fi frica sa ramin in Moldova
alex81q, 8 mai 2010, 09:40
Sunt momentan in Kiev, Kievul e fericit ca e cu Rusia, si ca a venit linistea in inimile ucrainenilor, vai de capul moldovenilor care se duc de ripa impreuna cu desteptii din noua conducere, de care rid aici toate canalele. Imi pare rau de fratii meidin Moldova/
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T