CăutareSr
24 septembrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Despre folosul şi pericolul de a avea oligarhi

Despre ei se vorbeşte mult în ultima perioadă. Ei apar tot mai frecvent în talk show-uri. Cu toate acestea, ştim puţin despre ei. E vorba de aşa-zişii „oligarhi".
Ion PREAŞCĂ, 5 iunie 2010, 20:05

Astfel se face că până în prezent nu avem un top al celor mai bogaţi oameni de afaceri din Moldova. Nu există nici o listă concretă a aşa-zişilor „oligarhi".

Am încercat să alcătuiesc o listă a oamenilor de afaceri moldoveni, pe care am putea săi includem în tagma aşa-zişilor oligarhi şi iată ce a ieşit: Oleg Voronin, Ion Sturza, Anatol Stati, Vlad Plahotniuc, Nicolae Ciornâi, Victor Şelin, Alexandru Pincevschi, Vasile Chirtoca, Vladimir Jardan, Vaja Djaşia, Igor Volneanschi, Victor Miculeţ, Oleg Reidman etc. Lista poate fi prelungită, dar şi scurtată. Sunt conştient că de fapt este cam greşit să alcătuim o listă. Or, în realitate avem de a face cu nişte grupuri oligarhice, compuse din mai multe persoane, inclusiv oameni politici.

Ce ştim noi despre ei şi mai ales despre averea lor? Foarte puţin, iar cea mai mare parte din informaţie este bazată pe zvonuri şi speculaţii. Cu toate acestea, ei sunt printre noi, decid în multe cazuri soarta noastră şi avem tot dreptul de a şti mai multe despre ei.

Bunăoară, ce putem spune cu certitudine despre Oleg Voronin? Că este feciorul fostului preşedinte comunist al Moldovei şi preşedinte al unei bănci, că deţine acţiuni la bancă şi la câteva firme de construcţii şi comerţ. Mai ştim că a cheltuit câteva zeci de milioane de lei pe nişte mărunţişuri şi că are concepţii liberale, atunci când e nevoie, iar în caz de necesitate - antiliberale. Despre actualele preferinţe politice cred că este clar pentru toţi. În rest ştim doar informaţie dozată.

Despre Vlad Plahotniuc, cel care până mai ieri se ascundea de ochii lumii, acum am aflat chiar din gura lui că are afaceri bancare, media, imobiliare, avion personal etc., ba chiar că îi stimează pe mulţi oameni politici din actuala guvernare. Este chiar stranie apariţia tardivă a acestuia, în condiţiile în care controlează un trust media şi o importantă agenţie de publicitate.

Până mai deunăzi ştiam de Victor Şelin ca proprietar al reţelei de cinematografe „Patria" şi a „Casei Vinului", acum s-a destăinuit că are un imperiu de circa 45 de firme - de la construcţii la fabrici de panificaţie. Ba chiar anunţă că are un plan anticriză, pe care l-a propus actualei guvernări în calitate de lider al unui partid.

Ieşirea lor în public, nu numai că a redus numărul semnelor de întrebare, ci chiar le-a înmulţit. De exemplu, Plahotniuc a anunţat că nu se va implica în politică, dar puţini îl cred. Ţinând cont de audienţa posturilor sale TV, e clar că dacă va susţine pe cineva concret, efectul ar putea fi unul de rezonanţă. Totodată, deschiderea spre presă, demonstrată de „oligarhi", pare fi mai degrabă un truc PR, dar şi dorinţă de a găsi sprijin moral, nu doar oprobriu din partea publicului.

Or, masele largi trebuie să vadă că eroii noştri au şi faţă umană. Că au copii, cu care însă nu au timp să se joace. Că nu au fost în concediu de zeci de ani (cine atunci se odihneşte în Alpi, la Curchavel, sau pe ins. Canare?), că autorităţile îi persecută, că nu le ascultă doleanţele etc.

Ce beneficiu avem noi de la oligarhi?

Am putea chiar spune că de la ei societatea trage şi mari foloase. Cine a reuşit să-l scoată pe Voronin şi partidul său de la putere?

Oligarhii! De exemplu, postul cu cea mai mare audienţă în Moldova nu a făcut publicitate electorală în cele două campanii din 2009, iar rezultatul a fost înfrângerea comuniştilor. De fapt, acest lucru poate fi catalogat şi ca o răzbunare, pentru faptul că regimul comunist ia ţinut în frâie, le-a blocat iniţiativele şi frecvent ia impus să aloce milioane pentru tot soiul de sindrofii şi campanii de lustruire a imaginii lui Voronin şi compania.

Oligarhii au fost cei care s-au folosit cu cap de banii gasterbaiterilor pentru a-i îngropa în proiecte imobiliare.

Dacă nu erau oligarhii nu aveam nici reţele de supermarkete, de cinematografe şi nici reţele de staţii PECO moderne. Nu aveam nici hoteluri de 4 şi 5 stele. Unde juca echipa naţională a Moldovei, dacă Nicolae Ciornîi nu construia stadionul „Zimbru"? La Tiraspol? Statul nu a fost în stare nici măcar să înceapă construcţia unui stadion naţional.

Dar este oare aceasta suficient? Nu prea cred.

De ce oligarhii nu s-au avântat să investească în industrie? Cu siguranţă că vor găsi sute de argumente. De exemplu, aceasta presupune o investiţie de durată, bani mulţi şi mai ales mulţi ani de aşteptare până când investiţia se va recupera.

Mult mai simplu a fost şi mai este să se ocupe de proiecte imobiliare pe terenuri cumpărate la un preţ de nimic. Mult mai simplu şi profitabil a fost să se ocupe cu importul de mărfuri, care în Moldova se vând la preţuri duble şi triple ca în alte ţări. Cauzele unei asemenea situaţii trebuie căutate şi în politica economică şi fiscală dusă de fosta guvernare, care nu i-a stimulat pe cei ce dezvoltă producţie industrială.

„Puterea oligarhilor din R. Moldova a fost proporţională cu accesul la instrumentele statului", declara câteva luni în urmă într-un interviu pentru Hotnews.ro, premierul Vlad Filat. Totodată, el preciza că „nu sunt în situaţia în care să spun ca nu mai au acces. Din păcate, el există, dar în cu totul altă măsură. Tentaculele mai sunt prinse de anumite instituţii, însă mă bucur că ele nu sunt regenerabile, când le tai dintr-un loc, ele nu mai apar în altul".

Aş vrea să-l cred pe premier şi sper că aşa se întâmplă. În realitate, situaţia este mai complexă şi chiar prezintă un risc imens pentru elita politică a Moldovei. Or, ţinând cont de resursele financiare şi media de care dispun unii oameni de afaceri, influenţa lor a devenit foarte mare şi chiar decisivă în unele situaţii.

Nu întâmplător, unii din cei care pot fi incluşi în categoria oligarhi şi-au exprimat deschis nemulţumirea faţă de acţiunile politicienilor şi chiar şi-au anunţat intenţia de a crea un soi de club al investitorilor, care de ce nu poate deveni şi un staff electoral.

S-ar putea întâmpla ca în Thailanda, unde în 2001, tânărul miliardar şi oligarh Thaksin Shinawatra a propus businessului să participe mai activ în campania electorală şi a câştigat alegerile parlamentare cu 64% din voturi. E adevărat că a utilizat lozinci populiste, dar parcă politicienii nu folosesc promisiuni deşarte? A fost scos de la putere în 2006, doar cu ajutorul armatei şi acuzat de corupţie, dar şi acum se bucură de o popularitate imensă, iar manifestaţiile cămăşilor roşii din ultimele 2-3 luni demonstrează elocvent acest lucru.

Cel mai probabil că venirea la putere a aşa-zişilor oligarhi, va avea efecte benefice pentru economie. Or, ştiind cât de dificil e să câştigi banii şi mai ales cum să-i administrezi, ei ar putea fi de un mai mare folos pentru dezvoltarea şi, mai ales, prosperarea ţării, decât politicienii.

Din păcate, societatea noastră continuă să fie prizonieră a unor mituri sovietice, precum că statul/funcţionarii ar şti mai bine cum să fie utilizaţi banii şi acest mit a fost întreţinut cu bună-ştiinţă de fosta guvernare. Dacă ar fi fost aşa nu aveam atâtea cazuri de delapidări a banilor publici şi de câştigare a licitaţiilor doar de firme apropiate puterii.

Ştiu că mulţi se revoltă când aud de oligarhi şi susţin că cel mai probabil averea lor nu a fost câştigată pe căi legale. Dar oare acest lucru nu a fost caracteristic şi pentru alte ţări, inclusiv citadela democraţiei SUA?

Risc să presupun că rolul unor oligarhi a fost decisiv în progresul economic al multor state. De ce nu s-ar întâmpla acest lucru şi în Moldova? Poate că e timpul?

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T