CăutareSr
22 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

"Decretul lui Ghimpu" intrat în faza „neconstituţionalităţii"

Avem sărbătoare în tabăra comuniştilor şi deprimare în rândul liberalilor.
Denis CENUŞĂ, 13 iulie 2010, 10:23

Mai mult, victoria „simbolică" a Partidului Comuniştilor, soldată cu eşecul „normativ-argumentativ" al Partidului Liberal, creează condiţii noi pentru reanimarea şi consolidarea Alianţei pentru Integrare Europeană. De la bun început, decizia Curţii Constituţionale care a anulat decretul preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, cu privire la „data de 28 iunie - ziua ocupaţiei sovietice", a fost declarată „politică". Într-adevăr, activitatea acesteia este supusă unei politizări accentuate, odată ce criteriile profesionale cedează locul celor politice, care sunt evidente de la momentul selecţiei şi până la numirea în funcţie a judecătorilor [1]. Ironia sorţii, dar judecătorii Curţii sunt aleşi pentru 6 ani, ceea ce fac neputincioase încercările de „purificare" sau „depolitizare" a exponenţilor celei mai vitale instituţii juridice din stat. Prin urmare, desemnaţi de guvernarea comunistă, unii dintre cei 6 judecători sunt tentaţi să deservească interesele forţelor politice „înrudite". Anume aceasta constituie esenţa criticilor formulate la adresa „mantalelor negre".

Indiferent de volumul şi conţinutul suspectărilor vizavi de „independenţa" reală a Curţii Constituţionale faţă de actorii politici, „decretul lui Ghimpu" a fost vaporizat, urmând să fie reparate efectele lui. Împreună, membrii Alianţei, inclusiv liderul liberal, vor trebui să găsească modalităţi pentru a diminua impactul public, ce poate fi produs în condiţiile „demontării monumentului", amplasat în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Misiunea celor 4 partide de guvernare va cuprinde nu doar eliminarea tensiunilor generate în societate de controversatul „decret", dar şi de a reveni la normalitate în relaţiile cu Moscova, supărata pe aşa-numitele „tentative de falsificare a istoriei", ca şi cum practicate de noua putere de la Chişinău.
Metehnele „decretului lui Ghimpu"

Încă în faza incipientă a scandalului în jurul „decretului lui Ghimpu", liderul democraţilor, Marian Lupu, a lămurit publicului că stabilirea „sărbătorilor naţionale" ţine de competenţa Parlamentului RM, şi nu a Preşedinţiei. Desigur, textul Constituţiei nu prevede expres acest lucru, în schimb stipulează o zona de atribuţii extensive ale şefului statului, chiar dacă, concomitent, conţine potenţial interpretativ. Astfel, art. 88 al documentului fundamental spune că Preşedintele (inclusiv interimar) poate exercita orice atribuţii stabilite prin lege. Totodată, art. 94 din Constituţie i-a oferit posibilitatea lui M. Ghimpu să emită decrete, obligatorii pentru executare pe tot teritoriul statului, după publicarea lor în Monitorul Oficial al R. Moldova. În linii generale, condiţiile pentru emiterea decretului au fost respectate [2]. Dacă da, atunci ce a stat la baza "contramandării" lui de către judecători. Preşedintele Curţii, Dumitru Pulbere, l-a învinuit pe Mihai Ghimpu de faptul că a dat "o apreciere juridică evenimentelor istorice". Suplimentar, preşedintele interimar a trecut de cadrul competenţelor înscrise în Constituţie. În total, liderul liberal ar fi încălcat peste 10 articole constituţionale. Dacă reieşim din clauzele legii supreme, atunci putem spune că şeful interimar nu a urmat întru totul, dar nici nu a contravenit legislaţiei în vigoare.

Deocamdată nevehiculată, dar problema majoră a "decretului" constă în faptul că Mihai Ghimpu a acţionat în discordanţă cu art. 77 al Constituţiei RM, care exprimă reprezentativitatea largă şi rolul popular vast care reiese din această caracteristică. Or, Preşedintele ţării reprezintă statul şi este garantul suveranităţii [...], şi al unităţii şi integrităţii teritoriale ale statului. [3]
Anume acest aspect poate fi reproşat preşedintelui ţării, care nu a ţinut cont de variatele segmente ale societăţii profund dezamăgite de emiterea unilaterală a "decretului". Mai degrabă, din punctul de vedere al Curţii, actul lui Ghimpu ameninţă "unitatea şi integritatea" Moldovei. Posibil, acesta ar fi devenit complet incontestabil, dacă ar fi avut susţinerea Parlamentului, prin intermediul unui "protectorat" legislativ absolut. În loc de aceasta, decretul a devenit obiectul sesizărilor PCRM pe lângă Curte. Vădit este însă faptul că în afară de "constituţionalitatea" actului lui Ghimpu, comuniştii nu pot reacţiona altfel la procesul de restabilire a adevărului istoric. Din acest punct de vedere, menirea PCRM a fost "dezavuarea" decretului pe calea "juridică", înţelegând ineluctabilitatea justificației istorice a acestui document.

Avantajaţi de vulnerabilitatea normativă a decretului, comuniştii au emanat exces de optimism în procesul de "contestare" a actului. Oricum, ei nu au fost singurii care au demonstrat calm în acest interval de timp. Deşi nu a fost exprimată public, dar cu excepţia liberalilor, practic toţi contau pe o decizie definitivă şi inatacabilă de acest gen din partea Curţii.

În consecinţă, liberalii au obţinut emblemă nouă a "rezistenţei" liberale împotriva comuniştilor, iar orice atentat la aceasta va condiţiona imediat sprijinul publicului profund "filoromân". Pe de altă parte, Alianţa a reuşit în modul cel mai pacific să neutralizeze "actul lui Ghimpu", chiar în ajunul negocierilor cu autorităţile sanitare ruse privind calitatea vinurilor moldoveneşti, precum şi înainte de reluarea discuţiilor pe marginea diferendului transnistrean în formatul "5+2". Iar conjunctura creată convine tuturor actorilor locali, chiar dacă se creează impresia că liberalii sunt unicii şi cei mai mari perdanţi.
"Lichidarea " decretului şi efectele electorale

Pe lângă ajutorarea localităţilor inundate, discursurile pe marginea "decretului" vor umple de asemenea spaţiul electoral. Spre deosebire de alegerile din 2009, liberalii vor dori să-şi fundamenteze demersul lor către alegători pe "adevărul istoric", riscând să se autoizoleze pe aripa de dreapta a spectrului politic.

De asemenea, în preajma alegerilor anticipate, ne putem aştepta la "un război al monumentelor", după cunoscutul scenariu cu "brazii de Crăciun". Iar Mihai Ghimpu are toate şansele de a deveni un gen de lider spiritual al "renaşterii naţionale", revigorată după seria de metamorfoze politice declanşate odată cu plecarea PCRM în opoziţie. Aceste "simboluri" nu reprezintă simple atuuri electorale exclusive pentru liberali, ci constituie stimulenţi "emotivi" necesari pentru promovarea participaţiei la referendumul din septembrie 2010, la care vom avea o mobilizare puternică a comuniştilor doritori de a-l "boicota" şi/sau "invalida".

Cât de imperativă nu ar fi reabilitarea memoriei istorice, respectarea cadrului legal este obligatorie pentru statornicirea democraţiei şi asigurarea stabilităţii guvernărilor post-comuniste. Cu toate acestea, nici liberalii, nici comuniştii nu vor renunţa la poziţiile lor, întreţinând cu grijă contradicţiile publice privind trecutul şi reminiscenţele istorice anacronice, semnificative din perspectiva politică, la care mai rămâne ancorată R. Moldova.

Referinţe:

1. Potrivit Articolului 136 (1) al Constituţiei RM, Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani. În conformitate cu p. (2)al aceluiaşi articol, 2 judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. DECRETUL Preşedintelui R. Moldova privind declararea zilei de 28 iunie 1940 "Zi a ocupaţiei sovietice", Nr. 376 din 24.06.2010, Publicat la 26.06.2010 în Monitorul Oficial,Nr. 107, art. Nr : 330, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc⟨=1&id=335006

3. Articolul 77, p.(2) al Constituţiei RM: "Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării."

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T