CăutareSr
23 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Invitaţie la dialog

Vara politică din acest an s-a încununat cu un eveniment, care ar putea aduce schimbări calitiative în politica regională, impulsionând soluţionarea treptată a conflictului transnistrean. Este vorba de întâlnirea dintre premierul Republicii Moldova Vladimir Filat şi două figuri principale ale Transnistriei - liderul Igor Smirnov şi şeful securităţii transnistrene Vladimir Antiufeev.
Boris Asarov, 4 septembrie 2010, 22:17

Ţinând cont de faptul că „moderatorul" conflictului transnistrean este Federaţia Rusă, trebuie să conştientizăm că fiecare întrevedere dintre primele persoane din Moldova şi conducerea Transnistriei este coordonată în prealabil cu Moscova.

Întrevederea premierului Republicii Moldova cu doi dintre cei mai influenţi politicieni transnistreni urmează a fi privită în câteva contexte simultan, deoarece problema transnistreană are mai multe noduri, care aşteaptă să fie dezlegate.

Problema transnistreană este una sistemică pentru Republica Moldova şi poate influenţa viaţa politică, fiind factorul de care depinde şi alegerea preşedintelui RM. Astfel, primul preşedinte Mircea Snegur a pierdut alegerile prezidenţiale, inclusiv din cauza că purta trena negativă a conflictului armat din 1992. Cel de-al treilea preşedinte, Vladimir Voronin, în ajunul alegerilor parlamentare din 2009, a obţinut susţinerea conducerii Federaţiei Ruse în alegeri şi a acţiunilor nefericite de după alegeri, concomitent cu semnarea unui document comun cu Igor Smirnov privind evoluţia forţelor pacificatoare. Acel document era avantajos pentru Kremlin, dar i-a adus dividende şi lui Voronin şi partidului său, fiind utilizat ca element al agitaţiei electorale.

Chestiunile legate de conflictul transnistrean pot fi divizate în trei grupuri. Primul nivel - chestiuni ce pot fi soluţionate de către prim-vicepremierul Victor Osipov, cu participarea ministrului transnistrean de externe Vladimir Iastrebciak, şi care au început să se soluţioneze după formarea guvernului AIE. Al doilea nivel îl reprezintă chestiunile ce pot fi soluţionate de către premierul sau preşedintele Moldovei. Aici este inclusă şi problema restructurării datoriilor pentru gaze ale Transnistriei faţă de „Gazprom" şi care din punct de vedere juridic constituie o povară de miliarde pentru autorităţile oficiale, bugetul şi cetăţenii Republicii Moldova. Această problemă poate fi soluţionată numai prin cooperarea autorităţilor moldovene cu conducerea Federaţiei Ruse, ţinându-se cont de poziţia liderilor din Transnistria.

Cel de-al treilea nivel îl constituie chestiunea ce ţine de schema ce va fi aleasă pentru reglementarea finală a conflictului transnistrean. Această decizie va trebui să satisfacă toate părţile interesate, inclusiv partenerii externi ai RM. Însă, formal, ultimul cuvânt în această chestiune vitală îl are preşedintele RM.

Îm vara acestui an Vlad Filat a dat de înţeles că problema datoriilor pentru gaze va fi soluţionată în timpul apropiat. Pentru aceasta, înainte de a discuta oficial cu premierul rus Vladimir Putin, aceasta era necesar să fie coordonată cu Igor Smirnov.

Ştiind că premierul Republicii Moldova va avea o întrevedere cu premierul Federaţiei Ruse, şi că Moscova doreşte să restructureze datoria pentru gaze, Smirnov nu putea să refuze să se întâlnească cu Filat. Desigur, Vladimir Putin ar putea refuza soluţionarea unor probleme ale Moldovei, speculând pe tema alegerilor şi să refuze întâlnirea cu premierul Vlad Filat. Însă toate informaţiile denotă indirect că o asemenea întrevedere va avea loc şi că Moscova este gata să ţină cont de interesele Republicii Moldova.

De menţionat, însă, maniera în care vine această invitaţie a Moscovei la dialog. Problemele legate de accesul producţiei vinicole pe piaţa rusă, precum şi problemele accesului companiilor exportatoare de fructe şi legume, constituie mesajul Kremlinului, sub formă de provocare pentru autorităţile moldovene de a soluţiona problemele acumulate dintre Rusia şi Moldova.

Această manieră este regretabilă, însă politica promovată de actuala conducere a Federaţiei Ruse faţă de statele CSI este o realitate obiectivă, care trebuie luată în calcul în relaţiile interstatale. În acest context, decretul preşedintelui interimar al Moldovei Mihai Ghimpu nu constituie cauza exercitării presiunilor Moscovei asupra Republicii Moldova. Se apropie alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare, iar Moscova, acţionând în spiritul său, oricum ar fi lansat această „testare" pentru a vedea cu cine va purta dialogul.

Prin decretul său, Mihai Ghimpu doar a amintit prevederile din Declaraţia privind independenţa RM, legate de Pactul Ribbentrop-Molotov. Federaţia Rusă, recunoscând Republica Moldova, a recunoscut şi aceste prevederi. Mai târziu, Rusia a condamnat public şi Pactul Ribbentrop-Molotov, inclusiv la 4 iulie 2003, semnând cu România Acordul de prietenie. Atunci, „condamnând pactul Ribbentrop-Molotov din 1939", părţile s-au angajat să depăşească moştenirea negativă a trecutului totalitar". Astfel, această parte a decretului nu putea servi drept motiv pentru declanşarea presiunilor economice. Motivul l-a constituit partea a doua a decretului, unde era menţionat caracterul ilegal al prezenţei militare ruse pe teritoriul Transnistriei, sau de jure, al Moldovei.

Vom menţiona un moment foarte important - trendul existent pe parcursul a 19 ani, în cadrul căruia apar propuneri privind reglementarea conflictului transnistrean, nu poate satisface interesele tuturor părţilor implicate. Nici modelul federativ-confederativ, nici cel unitar, cum nu ar fi prezentate, nu mai pot fi modele care ar reprezenta interesele tuturor părţilor în contextul politicilor promovate de acestea. Totodată, nu există o soluţionare a conflictului prin recunoasterea independenţei Transnistriei, sau prin încorporarea acesteia în Federaţia Rusă.

Toate acestea, însă, nu exclud existenţa unei soluţii viabile a conflictului transnistrean. Acest model trebuie elaborat şi aici va fi foarte importantă poziţia Chişinăului, care deja trebuie să fie pregătit de elaborarea unui asemenea model. De fapt, în istoria cu decretul, Mihai Ghimpu doar a pus în actualitate o problemă, diplomaţia rusă şi-a demonstrat reacţia reactivă, iar Moldova a fost nevoită să răspundă la această provocare şi să accepte această invitaţie la dialog, ceea ce a şi fost făcut cu demnitate de către primul ministru.

Federaţia Rusă este un partener foarte complicat pentru Republica Moldova, deoarece pe teritoriul Transnistriei se regăsesc interesele principiale ale părţilor, fapt ce sporeşte responsabilitatea conducerii RM faţă de această problemă. „Neaplecând capul", cum zicea Mihai Ghimpu, dar totodată, demonstrând abordări diplomatice, de care a dat dovadă Vlad Filat. Ceea ce este foarte important este ca abordarea diplomatică să fie însoţită de mesajul unui politician puternic.

Nu disponibilitatea pasională de a sluji şi vizite-fulger la Moscova, acceptând chiar şi întrevederi cu funcţionari de rangul doi, ci un mesaj clar al unui politician puternic, care, acceptând provocarea, este gata să apere interesele naţionale ale Republicii Moldova, dar şi este dispus să manifeste înţelegere faţă de problemele ce ţin de sfera intereselor ruseşti. Reacţia politicienilor basarabeni în acest sens este una simptomatică - pe de o parte, viziele-fulger la Moscova ale lui Vladimir Voronin şi Marian Lupu, care îşi demonstrează slăbiciunea, cât şi dorinţa de a obţine susţinerea Kremlinului în viitoarele alegeri, iar pe de alta - reacţia lui Vlad Filat, care imediat a dat de înţeles că nu va fi niciun embargo la exportul vinurilor moldoveneşti pe piaţa rusă, iar problema va fi soluţionată în cel mai scurt timp, când se va întâlni cu Vladimir Putin.

De asemenea, este elocventă şi reacţia premierlui în legătură cu problema exportatorilor de producţie agricolă. Premierul RM a apelat imediat la premierl FR şi, drept rezulat, „Rospotrebnadzor"-ul „a dat înapoi".

Rusia apreciază doar puterea, inclusiv puterea ca manifestare a tăriei de caracter, iar încercările de avea altfel de relaţii înseamnă din start disponibilitatea de a accepta toate condiţiile cu promovarea minimă a intereselor sale. După 2003 Moscova a pierdut controlul asupra proceselor sistemice din politica moldovenească, însă poziţia lui Vladimir Voronin nu a fost o manifestare a puterii, ci a ticăloşiei. Ştiind că nu va semna „planul Kozak", a înşelat Moscova până în ultimul moment pentru a obţine susţinerea UE în alegerile parlamentare din 2005 şi de a evita „revoluţia colorată". Voronin, a folosit partenerii UE în acelaşi mod cinic în care i-a folosit pe cei ruşi, „sub aripa" cărora şi-a dorit să revină după alegerile din 2009. Aceasta nu a fost o manifestare a puterii, ci a dibăciei de a menţine puterea cu orice preţ, chiar cu preţul înşelării partenerilor externi ai ţării.

Revenind la întâlnirea premierului Filat la Tiraspol, trebuie de menţionat prezenţa şefului securităţii transnistrene Vladimir Antiufeev. Procuratura Generală a deschis împotriva lui Antiufeev un dosar penal, care purta un caracter politic. În cazul în care dosarul lui Antiufeev va fi închis, atunci Chişinăul ar putea obţine acordul Tiraspolului într-o problemă serioasă. De exemplu, Chişinăul poate obţine acordul Tiraspolului de a schimba formatul procesului de negocieri. În prezent, în formatul 5+2 reprezentanţii UE şi SUA deţin statutul de observator. Una din variante ar fi obţinerea ridicării statutului acestora la nivelul mediatorilor. De menţionat că din partea autorităţilor Republicii Moldova, de asemenea, este firesc demersul către Uniunea Europeană de a numi un reprezentant special al UE în Moldoba din România, ca ţară interesată în mod special de promovarea intereselor UE în Moldova şi care este gata să ofere eforturile înalt calificatei sale diplomaţii.

Precum a menţionat recent preşedintele Traian Băsescu, România şi Rusia „au şi interese ce coincid, asupra cărora trebuie de atras concentrat". Reglementarea problemei transnistrene prin modificarea calitativă a trendului poate şi trebuie să devină un astfel de interes.

Întâlirea de la Tiraspol, fără îndoială, va impulsiona procesul de reglementare transnistreană, ca şi cea preconizată dintre Filat şi Putin.

Nu încape îndoială că Igor Smirnov va fi ales pentru un nou mandat prezidenţial şi este foarte probabil să revină la postul de preşedinte şi Vladimir Putin. Motivul de a avea relaţii bune cu eventualul preşedinte Vlad Filat nu a fost printre ultimele care au dus, atât la acceptarea întrevederii cu liderul Transnistriei, cât şi la îţelegerea de către Putin a proceselor politice din Moldova.

Iar fotbalul a servit în cazul dat doar o acoperire pentru un al gen de „sport".

Boris Asarov, expert politic, preşedintele asociaţiei "Pro Europa"

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T