CăutareSr
24 februarie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

„Soft Power" versus „Hard Power" sau dorinţa e mai presus

Încercările de a prezenta campania electorală din Moldova drept „un război dintre Est şi Vest" - alimentate în ultima vreme şi de Agenţia de analiză geostrategică Stratfor - sunt eronate, din simplul motiv că în luptă e angrenată o singură parte, ce vrea să pară „soft power".
Irina Severin, 15 noiembrie 2010, 17:32

Pentru a înţelege ce se întâmplă în realitate, e important să precizăm nişte termeni. Ce presupune termenul „soft power" în accepţiunea occidentalilor şi a celor din Est.

Asediul unei singure porţi

Termenul „soft power" a fost pus în uz în anii 90 şi a însemnat de la bun început o „putere a exemplului pozitiv". În raport cu Moldova, Uniunea Europeană este o asemenea „soft power" care nu numai că nu impune Moldova să colaboreze şi să i se apropie, ci şi, dimpotrivă, îi înaintează o sumedenie de condiţii greu de îndeplinit, ce împiedică apropierea rapidă. Politica Uniunii Europene e simplă: când veţi semăna leit cu noi, va avea loc apropierea adevărată, nici mai devreme şi nici mai târziu. Nu e de mirare că, de îndată ce în Moldova au venit la putere forţele ce îmbrăţişează calea de dezvoltare europeană, Europa a manifestat în relaţiile cu Chişinăul o deschidere de neimaginat anterior.

Şi Rusia în ultima vreme încearcă să folosească principiul „soft power", încercare ce se reduce însă la copierea caracteristicilor de suprafaţă ale „soft power" occidentale. Rusia a început să finanţeze ONG-urile şi mijloacele de informare în masă. Însă numai acelea care vor să promoveze interesele ruseşti, ce intră deseori în contradicţie cu interesele populaţiei din ţările vizate. Bunăoară, Rusia promovează ideea vectorului estic în dezvoltarea Moldovei, pe când marea majoritate a populaţiei ţării susţine ideea integrării europene.

Problema Rusiei este în incapacitatea de a propune o idee universală care să atragă alte ţări. O asemenea „idee de export" a Rusiei în secolul al XX-lea a fost ideologia comunistă care astăzi ocupă poziţii periferice în lume. În mod firesc, Occidentul atrage Moldova prin punerea în practică a ideii de democraţie, ceea ce e, în esenţă, cel mai eficient mijloc de organizare a societăţii. Şi e lipsit de sens să le impui democraţia acelor state care vor s-o preia.

Orice ai asambla - e un Kalaşnikov

În Rusia, democraţia e percepută de mulţi drept o ideologie duşmănoasă, pe care Occidentul o impune pentru a-şi întări influenţa în regiune. Specificul percepţiei influenţează acţiunile reale. De aceea, Rusia într-adevăr luptă cu Occidentul pentru influenţa în regiune, pe când UE-ului îi este simplu să rămână un model pozitiv, atrăgător pentru Moldova prin pragmatismul său şi prin simpla sa existenţă.

Din păcate, în această virtuală confruntare, Rusia nu are ce contrapune Vestului şi nici ce propune Moldovei. Rusia nu se poate lăuda nici cu un sistem de administrare eficient, nici cu un nivel de trai înalt şi nici cu asigurarea drepturilor cetăţeneşti. În lupta ei împotriva democraţiei şi corectitudinii politice, Rusia e obligată să sprijine regimurile antidemocratice, să alimenteze apariţia acestor parteneri antioccidentali naturali.

În consecinţă, „soft power" pe care Rusia o contrapune, în Moldova şi în alte state, atractivităţii fireşti a Occidentului şi democraţiei aminteşte de un vechi banc sovietic: „Orice ai asambla - e un Kalaşnikov".  În viziunea politologilor ruşi, „soft power" e sinonimă cu „războiul informaţional". Iar concepţia războiului informaţional e simplă: un set de măsuri prin care populaţia ţării vizate începe să acţioneze activ împotriva propriilor interese, apărând până la sacrificiu interesele ruseşti. Campaniile politice şi mediatice îndreptate împotriva liderilor şi forţelor indezirabile pentru Rusia au devenit normă în Moldova. Însă ele din start sunt sortite eşecului din cauză că sunt înfăptuite numai de forţe politice şi politicieni fără perspectivă (sau care devin fără perspectivă prin participarea la proiectele comune).

Prin urmare, orice tentative ale Rusiei de a folosi „soft power" finalizează inevitabil prin utilizarea „hard power", a cărei concepţie presupune nu doar aplicarea nemijlocită a forţei, ci şi a mijloacelor economice. În Moldova nimeni nu mai este mirat de impunerea periodică a unor embargouri nedeclarate.

Şi dacă în privinţa embargourilor responsabilitatea e transferată elegant pe umerii medicului-şef sanitar al Rusiei Onişcenko, în campaniile politice şi mediatice Moscova preferă să mizeze pe actorii (geo)politici care se bucură de încrederea publicului căruia i se adresează de fapt mesajul politic. De aceea, Ostankino nu poate influenţa publicul pro-român.

Operaţii sub drapel străin

Nimic nou sub soare - tehnologiile politice sunt numite „operaţii sub drapel străin". Nu e o noutate faptul că Rusia exercită o influenţă serioasă în România încă de pe vremea lagărului socialist. O influenţă amplificată şi de criza economică. Rusia preferă să nu-şi afişeze influenţa sa, ci să dirijeze eficient actorii acesteia.

Astfel stând lucrurile, n-ar trebui luate în serios mărturisirile recente ale Agenţiei de spionaj Stratfor, acelea că România a primit indicaţia Vestului de a finanţa ONG-urile şi organizaţiile media din Moldova şi de a crea fonduri investiţionale în contextul războiului dintre Rusia şi Occident. O strategie „soft power" reală nu recurge la acţiuni subterane sau iraţionale. E interesant însă cum acest mesaj e propagat în ultima vreme. Se pare că cineva vrea astfel să se distanţeze de nişte proiecte existente sau din start să respingă nişte scenarii despre care multe nu ştim. Faptul că clasa politică rusească a catalogat Moldova drept „al doilea Kîrgîzstan" provoacă îngrijorare, mai ales date fiind evenimentele din 7 aprilie (2009 în Moldova şi 2010 în Kîrgîzstan) care au rămas învăluite în mister.

Revenind la Agenţia Stratfor, trebuie de menţionat că ştirile acestea trezesc încredere deplină doar în Rusia. Agenţia interpretează, în mod tradiţional, evenimentele internaţionale într-o lumină favorabilă Rusiei, deşi adaptată percepţiei occidentale. Nu e de mirare că Stratfor e considerată de mulţi drept o organizaţie ce face lobbyism, ce are menirea să răspândească în câmpul informaţional idei necesare cuiva, aparent de pe poziţii americane.

Confruntarea dintre Est şi Vest în Moldova e o dilemă care ni se atribuie artificial din afară. Nu există o forţă politică serioasă în Moldova care să nu aibă drept scop integrarea în UE, fiindcă opţiunea asta e una câștigătoare în campaniile electorale.

În acest context, statul român acţionează europeneşte deschis. În ciuda crizei economice acute, Bucureştiul îi acordă Moldovei un ajutor substanţial. România i-a acordat deja Moldovei 7 mln dolari pentru sinistraţi din suma totală de 100 mln euro promisă la începutul anului. Pe când promisiunea Rusiei, făcută după 7 aprilie 2009 de a oferi Moldovei 500 mln dolari, a rămas în aer.

 

 

 

 

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T