CăutareSr
21 mai 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Cherchez la femme

Societatea moldovenească a obosit. A obosit de neghiobia şi egoismul clasei politice, de incapacitatea ei de alege preşedintele ţării.
Irina Severin, 11 martie 2011, 11:10

În situaţia creată este clar că preşedintele aşteptat de societate trebuie cardinal să difere de actualii politicieni. Într-o situaţie similară, în anul 2007, chişinăuenii, în mod neaşteptat chiar şi pentru ei, l-au ales primar pe tânărul politician Dorin Chirtoacă. În prezent, societatea vede în calitate de candidat la funcţia de preşedinte al ţării o femeie, care ar putea atenua agresivitatea şi spiritul de concurenţă specific bărbaţilor din politica moldovenească prin bun simţ femenin. Evident, este vorba nu de o simplă femeie, ci despre un politician independent, capabil să consolideze societatea şi forţele politice în jurul unei idei măreţe. E vorba despre un lider, care ştie ce face şi încotro duce ţara, despre un diplomat, care poate asigura ţării un rating înalt peste hotare.

Integrarea europeană ca idee naţională

Natalia Gherman este un diplomat cu experienţă de 20 de ani. Fiind principalul negociator cu UE privind Acordul de asociere, şi încă unul de succes, Gherman este percepută ca un promotor al ideii integrării europene, care uneşte societatea moldovenească şi, de fapt, este ideea naţională a Moldovei. Anul 2005, când Parlamentul a votat în unanimitate pentru integrarea europeană a ţării, a arătat că această idee poate uni nu doar societatea, ci şi clasa politică. Integrarea europeană este percepută de comunitatea moldovenească ca o revenire în familia europeană căreia Moldova îi aparţine, dar de unde a fost ruptă. Populaţia votbitoare de limbă rusă vede în integrarea europeană o garanţie a respectării drepturilor sale cetăţeneşti şi sociale, precum şi modernizarea ţării, or, spaţiul postsovietic nu poate oferi toate acestea.

Nu există proroc în ţara natală

Posibil, Natalia Gherman pentru mulţi ar fi rămas un simplu angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dacă la finele anului trecut nu ar fi menţionată cu Ordinul Regal al Suediei. Suedia este una din cele mai prospere ţări din UE, ocupând poziţia de lider în topul celor mai puţin corupte state din lume. În această ţară femeile,,tradiţional, joacă un rol important în politică. Totodată, Suedia, alături de Polonia, este iniţiatorul politicii Parteneriatului Estic al UE. Este simbolic şi faptul, că, datorită gestului regelui Suediei, Natalia Gherman a devenit un politician public în Moldova. Nu degeaba ambasadoarea Suediei în Moldova, Ingrid Tersman, a declarat în timpul ceremoniei de înmânare a Ordinului Regal că Natalia Gherman a fost apreciată pentru „devotament exclusiv în dezvoltarea relaţiilor moldo-suedeze", în special, „pentru profesionalism şi energie inepuizabilă corelate cu eleganţă, care au făcut ca reprezentarea Moldovei în Suedia să fie una extraordinară". Este clar, sunt anume acele calităţi, pe care societatea moldovenească ar dori să le vadă în preşedintele său.

Prea ocupată pentru a fi preşedinte?

Însă Natalia Gherman evită să iasă în evidenţă, preferând să muncească din greu şi să obţină rezultate concrete. Problema constă faptul că funcţia de negociator principal cu UE este una din cele mai strategice şi importante din ţară. Gherman nu doar negociază direct cu UE Acordul de asociere, ci şi coordonează tot procesul intern de reforme, necesare pentru modernizarea ţării şi apropierea de Uniunea Europeană.

Nu este de mirare că, mulţumind pentru susţinere, Gherman a declarat că nu intenţionează să candideze la funcţia de preşedinte. Puţin probabil, să fie vorba de o simplă cochetare, caracteristică politicii. Având în vedere experienţa, cunoştinţele şi implicarea ei în procesul de integrare europeană, Gherman va fi dificil de înlocuit în această funcţie, la fel cum şi însuşi Nataliei Gherman îi va fi greu să abandoneze procesul iniţiat de ea.

Totodată, funcţia de preşedinte într-o mare măsură este şi funcţia de principal diplomat al ţării şi posibil că în această calitate Gherman şi-ar putea continua activitatea deja la un alt nivel, care îi va conferi o greutate în plus. O femeie preşedinte are mai multe şanse să soluţioneze diferendul transnistrean, alimentat de fobii şi incapacitatea celor două maluri ale Nistrului să ajungă la un numitor comun, or, restul sunt doar nişte consecinţe de care s-au folosit din plin. Prin definiţie, femeia este mai capabilă să sesizeze şi să atenueze divergenţele şi să găsească limbă comună fără a agrava situaţia. Mai ales că în toată această situaţie este un fel de destin: conflictul transnistrean a apărut în timpul preşedinţiei tatălui ei, Mircea Snegur, care nu a putut soluţiona problema. Sarcina carmică a Nataliei Gherman este de a o soluţiona.

În căutarea consensului european

Ideea are şanse reale să fie realizată. După boicotarea îndelungată a şedinţelor Parlamentului şi „creativitatea" dubioasă preelectorală, comuniştii sunt interesaţi să-şi demonstreze capacitatea constructivă de a acţiona.

Marian Lupu, care nu poate fi acuzat de lipsă de raţiune şi cavalerism, nu se va împotrivi preşedinţiei Nataliei Gherman, în calitate de decizie comuna a alianţei de guvernământ. Marian Lupu înţelege că politica nu e un business, unde poţi merge cu înfigurare înainte. În politică uneori trebuie să faci un pas înapoi, pentru a putea merge înainte.

Mihai Ghimpu, de asemenea, conştiintezează că a venit în politică nu pentru a-l face cu orice preţ pe Lupu preşedinte, iar repartizarea funcţiilor în coaliţie nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc de guvernare eficientă.

O problemă ar putea fi dorinţa lui Vlad Filat de a deveni preşedinte şi de a se folosi de criza actuală pentru a trece la sistemul de alegere directă a şefului statului. Tentaţia de a deveni „părinte al poporului" este mare, însă puţin probabil ca Filat să aleagă această cale. Fiind un om al acţiunii, Filat poate obţine mult mai multe în calitate de premier. Cu atât mai mult, că şi Consiliul Europei insistă asupra faptului ca actuala criza să fie depăşită în formatul actual, fără a modifica Constituţia, iar aceasta înseamnă că trebuie de ajuns la un consens în Parlament. Consensul între principalele forţe politice reprezintă o abordare europeană a soluţionării problemelor în baza principiului „câştig - câştigi". Acest principiu înseamnă că niciuna dintre părţi nu se simte lezată, deoarece fiecare din ele a acceptat anumite cedări. Candidatura Nataliei Gherman reprezintă o variantă pentru atingerea acestui consens.


Alternativă fără alternativă

Alegerea unei femei în calitate de preşedinte al ţării va constitui un pas spre europenizarea societăţii patriarhale moldoveneşti. Este evident că Preşedinţia nu va fi deloc uşoară, or, este suficient de observat atacurile la care deja este supusă Natalia Gherman. Comentatorii cu zel de energie o acuză de moliciune şi maleabilitate, doar pentru că este femeie. Cu toate acestea, Natalia Gherman, care până nu demult era necunoscută publicului larg, figurează în rating-uri drept cea mai influentă femeie din ţară. Secretul puterii ei constă în perseverenţa cu care promovează interesele naţionale ale Moldovei şi modestia care subliniază ca Gherman este fiica primului preşedinte al ţării. Este evident, că pentru Gherman onoarea şi gloria sunt etape depăşite, iar pe primul plan se află rezultatul. Gherman este bine familiarizată cu cealaltă faţetă a Preşedinţiei, care presupune o răspundere colosală. Drept că această afirmaţie este valabilă pentru cei care vin în politică pentru a munci, şi nu doar pentru a acapara. Natalia Gherman face parte din această categorie rară de politicieni.

De asemenea, lui Gherman i se mai impută că ar fi o apropiată a PLDM. Însă pe parcursul carierei sale Gherman a conlucrat cu succes cu toţi miniştri de externe şi premierii, iar această calitate reprezintă încă un plus pentru ea în calitate de diplomat şi politician. Nimeni în Moldova nu doreşte o gâlceavă permanentă între preşedinte şi guvern.

Alegerea Nataliei Gherman în calitate de preşedinte al ţării ar fi susţinută de partenerii şi donatorii externi şi ar ridica rating-ul Moldovei pe plan extern. În acest caz, s-ar putea vorbi despre integrarea reală şi rapidă a Moldovei în UE, şi nu despre oscilări fără sens dintr-o parte în alta. În calitate de diplomat profesionist, Natalia Gherman va reuşi să stabilească relaţii constructive şi echilibrate cu Rusia.

Însă, în ce măsură clasa politică moldovenească s-a „copt" pentru aceasta, având în vedere că deocamdată femeile sunt ţinute în „ghetouri" speciale - congrese ale femeilor membre de partid, la care acestea au voie să-i ridice în slăvi pe liderii săi? Trebuie de constatat, că în prezent unele formaţiuni politice din Moldova seamănă mai mult cu ordinele medievale de cavaleri, decât cu partide europene. Deocamdată, politicienii moldoveni au posibilitatea să-şi demonstreze atitudinea faţă de sexul frumos, optând pentru Natalia Gherman în calitate de preşedinte al ţării şi închizând subiectul alegerilor şefului statului pentru 4 ani, pentru a începe odată modernizarea ţării.

 

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Rgherta, 28 martie 2011, 00:58
Irina trebuie sa intelegi ceva pana acum din istorie: copiii de laureati nobel nu devin detinatori ai premiului. Copii de invatatori nu devin invatatori. Copiii de sportivi nu devin sportivi tot asa cum copiii de politicieni nu devin politicieni. Punct. Si nu ma refer la o simpla formalitate. Exista numerosi copii care au pasit pe urmele parintilor insa acestia traiesc visul parintilor si nu si-au descoperit inca vocatia personala.

Gherman nu o sa devina niciodata presedinte. Iar daca print-o eroare istorica o sa devina, nu o sa-si depaseasca in faima si talent taticul. Fiica presedintelui raspunzator de gestionarea defectuoasa a conflictului transnistrean imi vorbeste despre rezolvarea conflictului transnistrean. Istoria are simtul umorului, sa stii.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T