CăutareSr
22 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Doru Petruţi

Directorul Institutului de Marketing şi Sondaje IMAS-INC
8 rezultate găsite. Afisare rezultate de la 1 până la 8.
Lenuta_32:

Considerati ca rezultatele referendumului sunt un esec sau un succes? Cum comentati afirmatiile ca presa si institutiile sociologice care au elaborat sondaje (in particular IMAS) nu si-au facut bine treaba si ca din cauza aceasta populatia nu a venit la referendum?

Doru Petruţi:
În locul unui răspuns categoric, v-aş oferi mai degrabă posibilitatea ca dvs. să trageţi o concluzie care să ia în calcul următoarele perspective:

- În multe ţări, prezenţa la referendum-uri este semnificativ mai mică decît prezenţa la alegeri parlamentare (miza este percepută ca fiind una scăzută, iar responsabilitatea în astfel de cazuri se împrăştie, se difuzează către ceilalţi care ”ne vor rezolva problema”);
- Dacă acceptăm ipoteza boicotului şi a faptului că la acest referendum au participat în mare parte electorat AIE, mobilizarea nu ar fi una de neglijat (30% înseamnă circa 800 de mii de oameni care au ales calea democratică de a-şi exprima opţiunea);
- Mesajul unei părţi de electorat a fost că democraţia nu este cel mai potrivit sistem pentru ei, că exersarea ei este opţională; ei rămân înregimentaţi într-un orizont de mentalitate în care două păreri înseamnă ceartă şi nu dialog;
- Decizie tactică greşită de a plasa un referendum după o lună de vară; în plus, nu au fost luate în calcul posibile efecte generate în rândul populaţiei în urma scandalului Mocanu care a ţinut practic agenda lunii august;
- Campania de informare referitoare la conceptul de referendum, la necesitatea şi consecinţele lui, practic nu a existat - mesajele pentru vorbitorii de limbă rusă au lipsit; acţiunile în teren din partea unor partide din cadrul AIE au lipsit cu desăvârşire (cel puţin în zona de Sud a republicii); percepţia greşită precum că mijloacele mass-media penetrează prin mesajul lor electoratul din zonele rurale; concentrarea jocului politic şi efortului electoral în mare parte la Chişinău în condiţiile în care aici sunt doar ~20% din voturi;
- Situaţia cu totul excepţională de a avea un referendum boicotat de partidul cu cel mai mare scor electoral la momentul respectiv; PCRM a dovedit încă o dată disciplină şi funcţionabilitate pentru o maşinărie de partid organizată şi deja rodată;

Legat de sondajele IMAS, mai întâi de toate să ştiţi că NU intervievăm persoanele utilizând şi un detector de minciuni; fiecare respondent e liber să declare ceea ce consideră de cuviinţă. A face răspunzător o companie de sondaj pentru faptul că o parte a populaţiei declară ceva şi ajunge să facă altceva, cred că e o acuză la fel de extravagantă precum că mass media e răspunzătoare de eşecul referendumului. Este o diferenţă între prezentarea unor date şi interpretarea lor – şi acum consider că populaţia doreşte alegerea directă a preşedintelui, dar de aici şi până la a înţelege că este nevoie de un referendum şi că trebuie să te prezinţi la vot, e un traseu pe care o companie de sondare nu are absolut nici un fel de atribuţii. În plus, la fiecare sondaj, se înregistrează circa 80% care declară că vor merge la alegerile parlamentare şi se prezintă 55%-58%; în România, în 2007, la referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu, sondajele au estimat o prezenţă de 77% şi s-au prezentat 44%. E o chestiune ce ţine de interpretarea şi analiza datelor într-un context mult mai larg, luând şi alte elemente în calcul pe lângă răspunsul la o singură întrebare. O companie de sondare nu poate determina mass media să publice mai multe rezultate dintr-un sondaj; estimez că undeva 3%-4% din datele unui sondaj ajung să fie preluate în mass media. Şi, până la urmă de ce nu se discută şi despre procentul înregistrat în sondaje în privinţa celor care vor vota ”Pentru” la referendum (sondajele au estimat 90%)? Dacă e să mai luaţi în calcul că după realizarea sondajului a urmat scandalul Mocanu şi ar fi trebuit să urmeze o campanie de informare, probabil lucrurile nu vi se mai par atât de simple şi atât de uşor de pasat în circa unei companii sociologice. În psiho-sociologie, fenomenul poartă denumirea de eroarea fundamentală de atribuire: succesele ni le atribuim nouă personal, iar pentru insuccese îi găsim vinovaţi pe ceilalţi.
Lenuta_32:

Ne puteţi spune dacă IMAS s-a confruntat cu probleme de intimidare în România? Care au fost consecinţele? Spuneţi-ne mai multe din exemple de acest fel din practica internaţională, dacă există, bineînţeles.

Doru Petruţi:
Am condus IMAS România între 2006-2008 şi n-a fost deloc uşor nici din acest punct de vedere pentru că preluasem o companie cu un anumit istoric şi cu o imagine deja formată pe parcursul celor 14 ani de activitate de până atunci. În momentul în care pui altfel problema, nu e nici un secret, politicienii nu reacţionează prietenos. Mi-e greu să uit privirile unor politicieni din România care nu au înţeles prostia mea şi a companiei de a fi oneşti. A nu face compromisuri înseamnă mai puţini bani cîştigaţi; tentaţia de a face bani repede şi eventual nemunciţi nu m-a bântuit niciodată pentru că întotdeauna am avut o viziune pe termen mediu şi lung asupra business-ului, asupra propriei construcţii de traseu profesional.

Ca manager al unei companii de sondare eşti obligat să negociezi: preţul unui contract, termenele de execuţie, propunerile metodologice etc. Ca profesionist pe acest domeniu am ales să nu îmi negociez niciodată profesia (criteriile profesionale); indiferent de succesul sau insuccesul financiar pe care îl va înregistra compania de sondare, profesia şi realizările profesionale consider că nu ţi le poate lua nimeni şi ele îţi vor asigura în cele din urmă succesul. Acesta nu vine însă imediat şi nu vine uşor.

Dacă presiunile, intimidările, propuneri de corupere sunt practici specifice şi în alte ţări … mi-e imposibil să dau un verdict categoric; cunosc însă câteva companii de cercetare din ţări Europene şi câteva zeci-sute de cercetători şi manageri care lucrează în ele. Peste tot, fără excepţie, se consideră că cel mai mare rău pe care îl poţi face unui beneficiar este acela de a-i da nişte date falsificate, cu atît mai mult cu cît acestea ar fi falsificate în favoarea beneficiarului.
Cercetator:

Cum apreciați mentalitatea cetățenilor RM în comparație cu cea a europenilor? După 6 ani și zeci de mii de interviuri pe care le-ați efectuat în Moldova, ce s-a schimbat în mentalitatea, dar și personalitatea moldovenilor?

Doru Petruţi:
Nu agreez ideea unor generalizări pentru că de cele mai multe ori acestea nu au un corespondent în realitate. Aş putea să vă răspund pe anumite segmente de populaţie sau poate doar să creionez anumite dominante prezente în societatea în care trăim şi pe care le-aş lega de evenimentele recente; aşadar, număr doar trei caracteristici pe care le consider mai importante şi care ne diferenţiază, urmând ca dvs. să le observaţi sau nu în jurul dvs. pe anumite segmente de populaţie:

- Educaţie precară şi la foarte mare distanţă faţă de performanţa sistemelor educaţionale din Europa (cel mai mult apreciez modelul Finlandez, cu viziunea adoptată la ceva timp după al doilea război mondial, sistem care produce multă valoare exclusiv într-un sistem educaţional de stat. Desigur, trebuie nominalizate şcoala britanică şi franceză sau, de ce nu, şcoala spaniolă – sunt câteva cu care am avut unele experienţe). Iar de la educaţie pleacă toate: faptul că oamenii pe scara blocului nu se salută, că lăsăm lucruri neterminate, că ne spunem că ”las’ că merge şi aşa”, că ne uităm la colegul din dreapta şi dacă el lucrează ne apucăm şi noi să lucrăm, că ne lipseşte viziunea pe plan personal, pe plan social. Civilizaţia să ştiţi că începe de la lucruri simple; după călătoriile în străinătate mulţi povestesc lucruri care de fapt în acele societăţi fac parte din normalitate, sunt considerate lucruri elementare fără de care societatea respectivă nu poate funcţiona: metroul vine la timp, maşinile opresc la trecerea de pietoni, vecinul de scară te salută, ajungi acasă şi ai curent electric chiar dacă plouă afară, ai programat o cină la ora 19:15 şi toţi invitaţii apar la acea oră, iar politicienii care îţi vorbesc la ştiri au cel puţin atitudinea unei persoane care munceşte pentru cetăţeni. Normalitatea aceasta înseamnă predictibilitate, lucru care ne lipseşte mult aici; ea nu poate fi clădită decât pe instituţii funcţionale, pe o societate ce pulsează pe trasee care creează la rândul lor funcţionalitate. De la salutul vânzătorului din magazin la cultura politicienilor, de la modul cum ne raportăm la muncă până la construcţia de drumuri, în toate cazurile e vorba despre EDUCAŢIE. Republica Moldova trebuie să schimbe urgent paradigma educaţională; asta dacă va dori schimbări structurale, de profunzime. E drept, astea nu pot veni pe parcursul unui ciclu electoral şi de aceea nu cred că vor constitui prea repede puncte pe agenda politică.

- Standardele duble: înseamnă să spui ceva şi să faci altceva (vedeţi procentul celor care au spus că vor merge la referendum versus cei care au şi mers propriu-zis). Standarde duble înseamnă a spune că încurajezi performanţa, competiţia, iar apoi iei mită pentru ca licitaţia să fie câştigată de cine trebuie. Standardele duble înseamnă să promiţi salarii de 500 de Euro, să promiţi zeci de mii de locuri de muncă, să promiţi că vei ajuta agricultorii – toate acestea, desigur, înainte de alegeri. Şi, dacă doriţi un exemplu şi din educaţie, standardele duble înseamnă a mima corectitudinea evaluărilor, iar când ne confruntăm cu realitatea concretă nu putem să dăm nota 3 sau 4 la bacalaureat pentru că ”am distruge viitorul copilului” (după câțiva ani, ne întrebăm ce caută o persoană slab pregătită într-un anumit post şi ne întrebăm de ce ea nu aduce plus-valoare pe funcţia respectivă). Aceste standarde duble sunt excesiv de prezente în societatea noastră şi cred că vor parazita pentru mult timp viitorul acestei ţări.

- Capital social (încredere, toleranţă, capital relaţional) – aş exemplifica asta printr-un exemplu scurt: doi vecini care se ceartă pe scara blocului referitor la cine trebuie să măture, a cui îi este rândul. Aceeaşi vecini, de data asta într-un spaţiu al relaţionării interpersonale (la unul dintre ei acasă), se tratează cu cel mai bun vin, cu o masă plină, în camera de oaspeţi, se aprind toate luminile şi toată lumea se îmbracă şi vorbeşte frumos; e ospitalitate, e bucurie, e viaţă pe care o simţi până în vârful degetelor. Încercaţi să transpuneţi istoria (absolut reală) a celor doi vecini la un alt nivel; uitaţi-vă în jurul dvs. şi gândiţi-vă cum aceeaşi oameni într-un spaţiu al relaţionării interpersonale sunt capabili de sentimente atât de frumoase, sunt capabili să construiască şi să îşi dăruiască cu atâta uşurinţă sentimente, bunurile lor, să ajute şi să creadă în celălalt. Puneţi aceeaşi oameni să relaţioneze într-o sferă ce ţine de spaţiul public, de a crea funcţionalitate într-un domeniu; puneţi-i să construiască sau să dăruiască ceva celorlalţi, ceva ce are o utilitate publică (inclusiv la o adică şi pentru propriile lor persoane). Încercaţi să faceţi introspecţia asta sau să observaţi asta în jurul vostru şi poate veţi ajunge la concluzia că diferenţa dintre cele două manifestări e mare, prea mare. Şi, să ştiţi că cele două situaţii sunt despărţite fizic de un singur lucru: uşa de la apartament.
Cercetator:

Dle Petruți, cum e să începi o afacere de la zero în Moldova?

Doru Petruţi:
Este o întrebare dureros de frumoasă pentru mine. O să vă răspund dintr-o perspectivă foarte personală.
E foarte greu să te auto-construieşti profesional atunci când vii dintr-un sistem educaţional care nu îţi mobilează suficient mintea şi care nu îţi oferă prea multe abilităţi tehnice sau trasee de funcţionalitate între cunoştinţele teoretice. Am compensat asta cu multă muncă şi studiu individual în timpul facultăţii (Sociologie – Universitatea din Bucureşti), dar, chiar şi aşa, aventura începută în Republica Moldova în 2005 a fost şi este povestea mea de succes. Şi spun asta pentru ca să înţelegeţi că şi în această ţară, cu atâtea dificultăţi şi piedici, cu un regim politic unic în Europa, cu un domeniu blamat şi defectuos interpretat de mulţi, cu investitori care o iau spre Vest … eu am ales să-mi iau avânt venind în Est şi am demonstrat că se poate reuşi! Nu am pornit chiar de la zero, ci de la educaţia dobândită în facultate pentru care am un respect şi un ataşament ce poate fi comparat ca profunzime cu sentimentele pentru oameni dragi. La Chişinău am găsit un apartament cu o camera la etajul 15 pe strada Ismail, cu doua calculatoare, cu doi angajaţi şi două-trei proiecte pe an; o companie pe care şefii mei de atunci m-au trimis de la Bucureşti să o închid în câteva luni. Am căutat şi format clienţi pentru acest tip de serviciu, am angajat şi instruit tineri cercetători, am construit un sediu, am derulat proiecte foarte complexe şi dificile pentru beneficiari internaţionali foarte mari, am strâns bani, i-am investit, m-am reinvestit zilnic … pe scurt, muncă, pasiune şi bucurie de a munci ceva la care mă pricep. Apoi, a venit şi puterea companiei, prestigiul şi … o responsabilitate pe măsura puterii - responsabilitate pentru cei care lucrează în companie, pentru cei care îşi leagă şi îşi construiesc viitorul în fiecare zi lângă mine. Să nu credeţi că nu ştiu dimensiunea reală a ceea ce am realizat; e o companie mică, de câteva sute de mii de euro anual, dar e compania în care în fiecare dimineaţă intru zâmbind, în care mă simt ”acasă”, iar asta valorează ”un milion de euro”! Iată, aşa am făcut primul ”milion de euro” în Republica Moldova, trăindu-mi propria filozofie de viaţă profesională şi personală!
Carevasazica:

Pe parcursul experienței IMAS în elaborarea sondajelor, ați mai fost amenințat să nu publicați sau să falsificați anumite rezultate? Care a fost reacția Dvs?

Doru Petruţi:
Am spus-o recent în timpul unei conferinţe de presă câteva caracteristici ale climatului în care cel puţin compania noastră e nevoită să lucreze: ameninţări la adresa companiei şi la adresa mea personală, solicitări de a modifica datele sondajelor, dar cel mai deranjant este ca s-a ajuns la presiuni la adresa operatorilor de interviu. Iar asta ne afectează la nivel de funcţionalitate în derularea proiectelor. Presiunea este legată doar de sondajele politice care ocupă foarte puţin din activitatea noastră (2%-3%), dar e singura modalitate de a ne face vizibilitate; cercetările de piaţă, studiile sectoriale sau alte tipuri de proiecte pe care le derulăm au clauze de confidenţialitate de la 3 la 20 de ani. Climatul în care se lucrează în cazul sondajelor politice nu e o noutate (un reprezentant al IPP a recunoscut recent fix aceleaşi lucruri pe care le-am menţionat şi eu în timpul conferinţei de presă); eu am ales să spun aceste lucruri deoarece lucrurile au ajuns prea departe şi ne afectau derularea celorlalte proiecte.

Cu această ocazie, cred că s-a înţeles foarte bine, pentru cei care nu era deja clar, că IMAS nu este o companie care negociază rezultatele sau care să dea procente încurajatoare pentru un partid sau altul. Unii actori politici s-au conformat şi au adus companii din România sau din alte părţi, companii ce vor pompa date de sondaj în următoarele luni. Eu personal nu doresc să comentez mai mult; după cum vă spuneam, nu sunt genul care acţionează pompieristic, ci sociologic.
Carevasazica:

Dle Petruți, puteți să precizați din partea cui ați primit amenințări la adresa dvs. personală și a companiei IMAS? Dacă nu, ați putea să menționați măcar pe cine avantajează și pe cine dezavantajează rezultatele intenției de vot pe care nu le-ați dorit să le publicați în recentul sondaj?

Doru Petruţi:
Da, pot preciza, dar nu o să o fac. Pentru că orice nominalizare aş face în acest moment, ea ar echivala cu o influenţă a mediului politic, cu o intervenţie în mersul actual al evenimentelor de pe scena politică. IMAS nu face şi nu va face politică! Am lucrat şi dacă vor fi solicitări vom lucra pentru orice partid din Republica Moldova atâta timp cât colaborarea poate fi dusă exclusiv pe criterii ce ţin de respectarea eticii şi deontologiei profesionale; vom lucra întotdeauna pentru cei care apreciază performanţa şi calitatea pe acest tip de serviciu.
cardinal:

Sunt păreri că IMAS traversează o perioadă nefastă, iar companiile concurente vă fură comanditarii, prin urmare, ca să vă îmbunătăţiţi imaginea aţi recurs la tertipul de instituţie victimizată. Cum comentaţi?

Doru Petruţi:
Trebuie să recunosc că m-aţi făcut să zâmbesc, e un zâmbet amar după o zi în care la birou am discutat intens despre soluţiile pe care trebuie să le găsim pentru a face faţă la volumul de lucrări contractate. Vă mai dau câteva elemente: de când am preluat compania în 2005 în fiecare an am avut creşteri între 20%-50% ale cifrei de afaceri; anul 2009, în plină criză economică a fost cel mai bun an din punct de vedere financiar; avem şi acum solicitări pe care nu le putem onora decât peste 2-3 luni; avem clienţi care lucrează cu noi din momentul în care ne-am înfiinţat în Republica Moldova, în 2001; în fiecare an, numărul de angajaţi creşte, chiar şi acum facem angajări pe categorii de personal foarte specializat; în fiecare an, am dezvoltat cel puţin un produs nou de cercetare, un tip nou de metodologie; în fiecare an au fost investiţii în aparatură (net superioară oricărei companii de profil). Cei care aleg să lucreze cu IMAS ştiu foarte bine care sunt atuurile noastre; cred că este loc pentru toată lumea pe piaţă – de la companii low-cost până la cele care pot oferi o atenţie foarte mare la fiecare detaliu investigat. Pe lângă datele ce vi le-am oferit mai sus, ar fi bine să faceţi o dată pe an câte o vizită măcar ”vizuală” la companiile de sondare din Republica Moldova – vă veţi convinge uşor dacă ceea ce am spus eu mai sus are acoperire sau nu.
cardinal:

Aţi afirmat că pe timpul guvernării comuniste nu aţi fost supus presiunii să publicați date eronate privind datele sondajelor. Admiteţi faptul că, anume reprezentanţii comuniștilor ar sta în spatele intimidărilor, având drept scop denigrarea alianţei de guvernământ?

Doru Petruţi:
Înclin să cred că odată cu creşterea competiţiei politice a crescut şi presiunea exercitată pe companiile de sondare. Cum am menţionat mai sus, nu doresc să fac nici un fel de nominalizare deoarece asta ar echivala cu un scandal mediatic, cu influenţe pe scena politică, iar poziţia companiei noastre va fi întotdeauna foarte clară la acest capitol: IMAS nu face politică! Noi suntem ai noştri, nu suntem şi nu vom fi înregimentaţi politic; scopul nostru este de a dezvolta o afacere, de a ne trăi frumos şi vertical profesia, iar concesiile nu fac nicidecum parte din filosofia noastră de succes!
T