CăutareSr
25 mai 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Bătaia e hrana poliţiştilor

Nicolae Bairactari din oraşul Leova a cunoscut furia şi sălbăticia poliţiştilor anul trecut, de 7 aprilie. Curiozitatea i-a schimbat viaţa.
Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism, 7 aprilie 2010, 16:58

S-a pornit de la Leova pe la ora şase seara, a auzit că în capitală sunt proteste, dar nu ştia că au fost devastate clădiri. S-a urcat într-un microbuz şi, într-o oră şi jumătate, era la Chişinău. A stat în centrul capitalei până la ora zece, uitându-se la ceea se întâmpla ca un simplu spectator.


„Băteau în noi ca în animale"

Avea de gând să rămână la un prieten la Chişinău, dar la miezul nopţii s-a întâlnit cu nişte cunoscuţi din Cahul şi s-a gândit să plece acasă la Leova. „Am urcat de la intersecţia străzii Bucureşti cu Bănulescu-Bodoni. Am mers câteva străzi, apoi doi bărbaţi îmbrăcaţi în civil au oprit autocarul. Nu s-au prezentat, ne-au spus doar să deconectăm telefoanele mobile şi dacă vom riposta vor trage cu gloanţe adevărate."

Unul din ei a îndreptat arma spre tineri, altul stătea cu pistolul la capul şoferului. După câteva minute au ajuns la Izolatorul de detenţie de pe strada Tighina 6: ,,Cum coboram din autobuz, ne loveau cu bastoanele, apoi ne-au ţinut cu mâinile la perete vreo două ore. Ne crăpau mâinile de frig, fiindcă peretele era foarte rece."

Între timp, poliţiştii mergeau printre persoanele reţinute, lovindu-le în zona rinichilor şi urlau: ,,Aţi vrut libertate, aţi ieşit la proteste!" Băteau în ele ca în animale.

„Ne-au forţat să ne dezbrăcăm şi să facem aşezări"

,,Înainte de coridorul morţii este un perete de vreo 15 metri. Câte un tânăr intra în acest coridor, eram din ce în ce mai aproape de el. Iniţial, credeam că vom fi interogaţi, dar cu cât ne apropiam ne dădeam seama ce calvar e acolo, fiindcă băieţii strigau ca din gură de şarpe." Nicolae a văzut aici multe persoane în civil şi în uniformă de poliţist. A ridicat mâinile deasupra capului să nu îl lovească, dar a fost lovit de toţi care erau acolo.

În capătul acestui coridor era o namilă de om, un om mare, aşa îl descrie Nicolae, cu mască, cu mustăţi stufoase ca de ungur, avea şi un baston deosebit de culoare albă. Lângă el mai era încă unul cu baston şi urma aceeaşi procedură. Apoi, câte unul, mergeau pe un alt coridor, mai mic, nu mai aveau puteri, i-au silit să se dezbrăce şi să facă aşezări.

Celula morţii

Când abia de mai puteau să se mişte, au fost duşi într-o celulă cu vreo zece-douăsprezece persoane. Unii erau luaţi de-acolo, alţii - aduşi. Camera era foarte mică, cu o gaură ce servea drept WC, cu un geam mic, de sticlă şi de tablă. Li s-a adus un fel de supă, o spălătură de care nu s-a atins nimeni. ,,Ne-au dat o singură cană cu apă caldă, dar am observat la fundul ei un praf nedizolvat şi am aruncat-o."

O seringă pentru toţi

Din celulă au fost scoşi de câteva ori. Prima oară li s-a luat sânge din venă, era o doamnă cu mască. ,,Ce era mai ciudat că atunci când urmam eu, seringa era numai sânge şi ea îşi continua lucrul fără să o schimbe. Pesemne ne lua sânge la toţi cu aceeaşi seringă. I-am zis cu toată frica - fiindcă erau poliţişti lângă mine - dacă realizează ce face. Am fost lovit de câteva ori şi dus în celulă."
A doua oară când l-au scos a fost dus într-o cameră unde a fost fotografiat. Apoi a ajuns iar în celulă. A stat mult timp acolo, nu ştia e dimineaţă sau amiază, pierduse noţiunea timpului.

Avocatul Diavolului

După două zile, a venit un anchetator, i se oferise un avocat din oficiu, Grigore Gargotov. ,,Îmi spunea că voi fi eliberat dacă voi spune totul ce am făcut. I-am răspuns că nu am participat la proteste şi nici la vandalizare." Avocatul i-a sugerat să lase poveştile, să spună adevărul şi că nu va fi pedepsit cu mulţi ani de detenţie. I-au fost date multe foi să le semneze, dar Nicolae a vrut să citească acele declaraţii. Răspunsul din partea anchetatorilor a fost unul sec şi dur: ,,Ca tine avem mulţi şi nu avem când să ne jucăm". L-au ameninţat că dacă nu va semna iarăşi va fi bătut. Până la urmă, a cedat şi le-a semnat.

,,M-au dus în alt birou unde erau, după cum s-au prezentat: un judecător, un procuror, un avocat şi un grefier. Procurorul a citit învinuirea, primul meu proces de judecată a durat zece minute."

La miezul nopţii, a fost transferat la Penitenciarul nr. 13 din Chişinău. Când au urcat şi coborât din maşină, iarăşi au fost bătuţi.

Primul comportament omenesc

,,La penitenciar o doamnă, pesemne asistentă medicală, ne-a întrebat dacă avem leziuni corporale. Era o femeie cumsecade, stăteam la dubii dacă nu joacă teatru. De frică i-am spus că nu, cu toate că nu-mi simţeam spatele. Când m-am dezbrăcat, spatele meu era plin de vânătăi, alţi colegi erau într-o stare mai gravă. Un băiat bătut era cu spatele negru, de aceea nici nu l-au primit acolo şi l-au trimis înapoi în izolator."

Doamna i-a liniştit că aici nu vor fi trataţi ca în izolator şi aşa a şi fost.

Banii sau copilul

,,Avocatul din oficiu mi-a spus că toată procedura de eliberare este gratuită. Seara însă avocatul mi-a sunat părinţii şi le-a spus să aducă cinci mii de lei ca să fiu eliberat, fiindcă cei care m-au interogat ziceau că au probe că am vandalizat în acea seară."
Părinții i-au transmis banii prin niște prieteni, dar l-au atenționat pe avocat că doresc mai întâi să-şi vadă fiul.

,,Cât au stat prietenii mei acolo, îi vedeau pe avocaţi cum luau bani de la părinți, cu promisiuni că le vor fi eliberați copiii. Luau banii și duși erau. Rămâneau părinții cu lacrimi și durere", îşi aminteşte Nicolae.

A urmat un tratament la centrul „Memoria". Acest centru medical a prestat servicii gratuite pentru cei maltrataţi la 7 aprilie. A rămas cu sechele pe viaţă. I-au fost traumatizaţi rinichii.

Nicolae a depus o plângere penală, dar nici până în ziua de azi nu s-a rezolvat nimic. Acum este student la Drept, doreşte să îşi facă dreptate. Se întreabă: ,,De ce durează atât, dacă se ştie locul unde am fost schingiuiţi? Rănile acestea îmi vor rămâne pentru întreaga viaţă. Nu poţi uita acest calvar!..."

Degrabă va avea primul proces, se teme însă că nimic nu se va schimba, iar cei vinovaţi nu vor fi pedepsiţi.

 

Autor Lilia Zaharia, ŞSAJ



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T