CăutareSr
21 mai 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Ploi de grenade la Parlament

Pe 7 aprilie, Vasile, un tânăr originar din raionul Floreşti, care locuieşte de mai mulţi ani în Chişinău din curiozitate a ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Nu şi-a imaginat că în mai puţin de două ore avea să stea cu picioarele însângerate la Spitalul de Urgenţă
Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism, 7 aprilie 2010, 17:15
 

Chiar dacă a trecut un an de la acele evenimente, Vasile încă îşi ascunde privirea, vocea îi tremură, iar mâinile parcă nu-şi găsesc locul.

Era lângă Parlament când s-a întâmplat nenorocirea. Împreună cu un prieten înconjurau clădirea, pentru a vedea ce se mai întâmplă.

La un moment dat, acesta chiar i-a spus, la auzul unei grenade, "Doamne fereşte să cadă una de asta peste noi..." Ajunşi la colţ cu strada Sfatul Ţării, Vasile a dat peste o perdea de fum, după care, brusc, o durere ascuţită l-a săgetat în picior şi un ţiuit i-a blocat timpanele urechilor.

Grenada aruncată de la ultimul etaj al Parlametului a aterizat exact pe piciorul stâng. Când a coborât privirea în jos, pantoful era distrus, iar degetul mare de la picior îi era despicat în două.

Nu-şi poate explica nici astăzi cum a ajuns, abia târându-şi piciorul, până la Casa Sindicatelor, şi nici unde a disparut prietenul de lângă el. Cert este că a fost ajutat de un om din stradă. Întâmplător, acesta trecea cu maşina pe alături şi, văzându-l, s-a oferit să-l ducă la Urgenţă.

La spital, prima intrebare a fost de unde vine. La auzul raspunsului că vine din piaţă, i-au aruncat, a lehamite, un "apoi dar asteaptă..." Au urmat mai mult de 3 ore de aşteptare în holul Spitalului de Urgenţă: era ora 14.30 când ajunsese la spital şi abia pe la 18.00 a fost dus, în sfârşit, în sala de operaţie.

Vasile îşi aminteşte că în răstimpul cât a durat "pauza" a reuşit să-şi scoată 4 schije de plastic din picior. Câte schije au scos medicii, nu ştie nici până astăzi. Intuieşte că grenada aruncată ar fi de tip Zarea, cu efect acustic, dar nu poate spune cu siguranţă.

A simţit că nu trebuie să ramână în spital, mai ales că odată ce se însera, tot mai mulţi tineri maltrataţi erau aduşi, iar numărul poliţiştilor pe metru pătrat creştea alarmant.

Tânărul a chemat taxiul, le-a promis medicilor că se întoarce a doua zi la spital pentru pansament şi a plecat. Presupunerile lui s-au adeverit: dimineaţa, la spital a dat ochii mai întâi cu poliţiştii care îl aşteptau deja.

L-au "rugat" să meargă imediat la Comisariatul Buiucani, să le justifice ce căuta pe 7 aprilie în piaţă. După o negociere cu poliţiştii, băiatul a scris o explicaţie şi a promis să se prezinte mai târziu la secţie.

După cum i-au spus mai târziu colegii din salonul de spital, a avut mare noroc că n-a ajuns chiar atunci la comisariat.

După Paşte, Vasile a decis totuşi să meargă la poliţie, mai ales că i-au venit şi câteva citaţii, iar oamenii legii îl sunau insistent la telefonul mobil.

Când a ajuns la secţie, întâi de toate a vrut să-şi vadă dosarul.

În dosar a găsit extrasul din fişa medicală de la Spitalul de Urgenţă, în care scria - nici mai mult, nici mai puţin - că pacientul are fracturat degetul mare de la mâna dreaptă. Cu totul altceva scria în exemplarul pe care l-a primit personal de la medici: plăgi prin explozie ale ambelor gambe şi a coapsei stângi.

"Ce, nu ştii cum sunt doctorii?" -- au răspuns poliţiştii, când i-a întrebat de ce, în loc de plăgi la ambele picioare, era scrisă o banală fractură a degetului de la mână.

După aceasta, Vasile nu s-a mai prezentat nici la poliţie, nici la procuratură, mai ales că în presă apăreau tot mai multe istorii înfiorătoare despre abuzurile din comisariate. După cum mi-a mărturisit, îi era teamă că va ajunge alături de cei torturaţi.
Nici acum, după un an de zile, el nu ştie ce s-a întâmplat cu dosarul său ori dacă acesta a fost închis, însă îi este încă frică să meargă să afle.

n.r.: Numele victimei a fost schimbat la insistenţa acesteia.

 

Autor Stella Jemna, ŞSAJ

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T