CăutareSr
18 septembrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Dosarele victimelor traficului prin muncă "murate" în instanţele de judecată

Unul dintre cele mai răsunătoare dosare deschise pentru trafic de fiinţe umane în 2009 se află şi astăzi în examinare în prima instanţă fără semne că în curând ar putea fi pronunţată o sentinţă.
Centrul de Investigatii Jurnalistice (CIN), 28 februarie 2011, 14:32

Este cazul în care mai mulţi moldoveni au fost duşi la muncă în Rusia, iar de acolo, au venit, la scurt timp, pe jos, fără bani şi fără acte, care le-au fost confiscate, vrând să scape de angajator, moldovean şi el, ca de un vis urât. Atât procurorii, cât şi avocaţii ambelor părţi răspund la unison - dosarul e până în prezent în prima instanţă din cauza victimelor care nu se prezintă la şedinţe.

În anul 2008 zeci de oameni din raionele Floreşti, Şoldăneşti, Orhei, Soroca, Sangerei, Teleneşti au acceptat să meargă la munci agricole în Rusia în cadrul unei brigăzi organizate de Dumitru Bucico, un bărbat de 28 de ani din satul Prodăneşti, raionul Floreşti. Potrivit poliţiei, el era ajutat de o femeie, Rodica Sandu, de 25 de ani, din acelaşi sat.

„Ei i-au propus fiului nostru mai mare să meargă în Rusia, i-au perfectat paşaport şi i-au împrumutat nişte bani. Dar feciorul s-a îmbolnăvit de rinichi şi nu a mai putut merge, atunci au acceptat să merg eu în locul lui ca să muncesc şi să le întorc astfel banii împrumutaţi", spune Ion Cazacu din satul Nicolaevca, raionul Floreşti, unul dintre cei care au făcut parte din brigada organizată de Bucico, - "Ne-am înţeles că merg pentru trei luni, în privinţa remunerării nu am discutat nicio sumă, mi-a spus: „Cum vei lucra, aşa vei primi".

„Am trecut nevăzuţi prin vama Transnistriei"

„La 7 februarie 2008 Dima m-a luat pe mine şi pe alţi 5 bărbaţi din Nicolaevca cu maşina lui şi ne-a dus la el acasă, în satul Prodăneşti, povesteşte în continuare Ion Cazacu. Acolo erau adunaţi în ziua aceea vreo 50 de oameni, adică o brigadă, aşa cum ne numea. A venit un autocar şi ne-a dus pe toţi la Chişinău, iar de acolo - un altul ne-a dus spre Rusia. Graniţa transnistreană am trecut-o fără ca transnistrenii să ne verifice actele. S-a dus Dima singur cu vraful de paşapoarte în cabina lor. Nu a verificat nimeni dacă suntem sau nu oamenii ale căror acte au fost prezentate. La vama ucraineană am primit deja paşapoartele. Apoi am mers mai departe până am ajuns la Belgorod din Rusia".

Ion Cazacu, alături de alţi câţiva consăteni, a muncit pe pământurile satului Fedoseevka, în apropiere de Belgorod. Ei susţin că au fost cazaţi în nişte încăperi ale fostului kolhoz - garaje, sediul brigăzii de tractoare, clădiri ale fostei administraţii.

Paşapoartele, păstrate la angajator

„Atunci ne-au fost luate paşapoartele, după care nimeni nu le-a mai primit înapoi". Chiar a doua zi au fost scoşi la muncă. Pentru că era februarie, mulţi dintre bărbaţii din brigadă au răcit, însă angajatorii nici n-au vrut să audă de medicamente. Li s-a reproşat că încă nu au câştigat bani de medicamente. Să telefoneze acasă - nici vorbă. Majoritatea lucrătorilor povestesc că munceau fără zile de odihnă de la 7 până la 9 seara, fără pauză, cu excepţia meselor.

„Localnicii mi-au spus că norma zilnică a lor era să curăţe 8-9 copaci pe zi, lucrând de la ora 8 până la 14.00. Noi însă trebuia să curăţim 20 de copaci pe zi. Lucram uzi, murdari de noroi, ne-am jerpelit toate hainele şi încălţămintea bună cu care pornisem de acasă", mai spune Ion Cazacu.

În genunchi, la prăşit căpşuni

„În primăvară, în luna aprilie, ne-au dus la curăţat tufe de coacăză, apoi la prăşit căpşuni. Un rând avea o lungime de 500 de metri. În genunchi, căutam locul unde creşte planta şi îl pliveam, apoi, a doua zi, îl prăşeam deja cu sapa. Pentru un rând pe care noi îl dădeam gata în două zile, ne-a anunţat că ne va plăti echivalentul a 10 lei moldoveneşti(mai putin de 1 dolar). Vă daţi seama? Iar el primea pentru un rând 30 de dolari".

A fugit şi a pornit pe jos spre Moldova

„În zilele când eram la prăşit căpşuni, Dima mă scula în fiecare noapte, mă chema la el, mă umilea cu tot felul de vorbe urâte, mai boxa pe sub coastele mele şi tot îmi aducea aminte că îi sunt dator. M-a ameninţat în cele mai straşnice moduri că dacă voi încerca să îl denunţ sau să fug, mă va viola, îmi va rupe mânile şi picioarele şi nimeni în Rusia nu se va ocupa de mine pentru că nu am document şi niciun drept pe teritoriul aceste ţări. Pe 13 aprilie am fugit. Am luat-o prin pădure şi am ţinut-o aşa, la fugă, vreo patru ore. M-am oprit abia în localitatea Starâi Ascol", îşi aminteşte cu emoţii trăirile Ion Cazacu.

Printre victime, un minor

După Ion Cazacu, de la angajatorul Bucico au mai fugit câţiva oameni după două luni lucrate, pornind pe jos spre Moldova. Printre aceştia - un minor de 17 ani, Pavel H. În primele declaraţii făcute ofiţerilor serviciului operativ al Comisariatului General de Poliţie şi înregistrate video, băiatul a spus că a fugit după două luni, împreună cu alţi trei adulţi, care nu mai suportaseră să muncească în condiţii atât de grele. Printre aceştia - Aliona R., de 31 de ani din satul Nicolaevca.
„Am plecat la prăşit sfeclă, cu un grup de vreo 30 de oameni, a mărturisit Aliona poliţiei. Ni s-a spus că cine va lucra bine, va primi bine, în jur de 3000 de lei pe lună (aproximativ 250 USD). Am lucrat acolo 2 luni şi am fugit pentru că ne „obijduia" foarte tare. Cine lucra mai puţin, nu primea mâncare. Eu, de exemplu, am strâns două lăzi de coacăză şi m-au lăsat fără porţie. Am fugit de acolo la 1 noaptea. Toată lumea vroia acasă, toţi se temeau de el. Am ajuns acasă peste 2 luni, am mai muncit la nişte coreeni în Ucraina".

Bătută pentru un borcan de lapte?

Majoritatea celor care apar în imaginile operative filmate de ofiţerii CGP spun că au fost martori la scene de violenţă şi că stăpânii o băteau în special pe o tânără cu nume Oxana. „S-a întâmplat să văd cum Dima îl bătea pe un bărbat, iar într-o zi, Rodica a bătut-o pe o fată Oxana, spune Alexandru, un alt bărbat care a muncit în regiunea Belgorod. O femeie bătrână din sat ne-a adus un borcan cu lapte, mai mulţi am băut din el, dar ei au crezut că noi le dăm sătenilor vişinele pe care le culegeam. Seara a venit femeia ceea din sat, la noi, acolo unde locuiam, şi le-a zis: Dacă i-am dat un borcan de lapte trebuie să o bateţi? De ce o bateţi dacă nu e vinovată cu nimic?".

De frică, oamenii nu au apelat la poliţie

Majoritatea au ajuns acasă trecând graniţa ilegal, pentru că nu aveau paşapoarte. Ion Cazacu a intrat în Moldova prin regiunea transnistreană, ocolind posturile de control. El susţine că la graniţa cu Ucraina a încercat să le spună vameşilor ce i s-a întâmplat şi că nu are paşaport pentru că i-a fost oprit, dar nu a fost ascultat.

De frică sau din neştiinţa legii, cei care s-au întors nu au mers la poliţie ca să depună plângere împotriva lui Bucico. De cazul lor au aflat totuşi ofiţerii serviciului operativ al Comisariatului General de Poliţie din Chişinău. Ei au început investigaţiile preliminare şi la 3 martie 2009 au arestat-o pe Rodica Sandu, găsind-o, potrivit poliţiei, în apartamentul cu 4 camere său din capitală, pe care tocmai îl cumpărase cu 63 de mii de euro. Acolo poliţia a găsit peste o sută de acte de indentitate şi mai multe recipise cu împrumuturi de bani. Poliţia susţine, de asemenea, că a găsit la Rodica Sandu mai multe paşapoarte ale oamenilor care se aflau în Rusia. Dumitru Bucico a fost dat în căutare, iar 8 luni mai târziu a fost reţinut. Atât Rodica Sandu, cât şi Dumitru Bucico, au stat în arest preventiv câteva zile, după care au fost eliberaţi, iar acum au obligaţia de a nu părăsi ţara. Ei sunt învinuiţi în baza a trei articole din Codul Penal: 165 (trafic de fiinţe umane), 168 (muncă forţată) şi 360 (luarea, sustragerea sau tăinuirea documentelor).

 

Convenţia Europeana a Drepturilor Omului stipulează în articolul 4 că:   
- Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
- Nimeni nu poate fi constrâns că execute o muncă forţată sau obligatorie.

Legea Republicii Moldova privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane prevede, în articolul 20 că:
-Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru recuperare fizică, psihologică şi socială, prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale.
- Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă protecţie şi asistenţă din partea autorităţilor administraţiei publice, Comitetului naţional, comisiilor teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane, în limitele competenţelor acestora şi în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.

Persoanele care au fost sau sunt victime ale traficului de fiinţe umane pot apela după ajutor la:
Linia fierbinte pentru promovarea migraţiei sigure, Centrul "La strada" 
-  0800 77777 - gratis;
373 22 233309 - din străinătate

Linia fierbinte în Transnistria, ONG "Interacţiune":
08008888 - gratis;
373 533 860 30 - din străinătate

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Unitataea naţională de Coordonare a SNR:   373 22 727274 

Avocatii parlamentari - 23 48 00;

Сentrul de Prevenire a Traficului de Femei - 27 54 62;

Pocuraturile raionale; Poliţie, primării.

 

Unele victime şi-au schimbat depoziţiile

Dosarul celor doi este examinat de judecătoria raionului Floreşti, iar acuzarea - susţinută de procurorul ajunct al raionului Sergiu Creţu. Până în prezent, au fost audiate mai multe victime, doar că declaraţiile unora, făcute în instanţă nu prea coincid cu cele făcute poliţiei, spune Sergiu Creţu. Poliţiştilor le-au declarat unele lucruri, în şedinţa de judecată - altele. Iar - ce este interesant - că nimeni nu are pretenţii faţă de inculpaţi, spune procurorul. Totuşi, el exclude că victimele ar fi fost determinate cu bani sau ameninţări să-şi schimbe depoziţiile, spunând că nimeni nu s-a plâns că ar fi fost intimidat sau că ar fi fost supus presiunilor(!).

Patru victime au dispărut

Vineri, 11 februarie. De judecătoria raionului Floreşti se apropie un automobil de marca Nissan Almera la volanul căruia se află avocatul din Chişinău Silviu Burlacu. Din automobil coboară avocatul însoţit de clienţii săi Rodica Sandu şi Dumitru Bucico. Au venit la a 22-a şedinţă de judecată în dosarul lor, fixată pentru ora 10. Par pregătiţi pentru o nouă amânare a şedinţei şi dau vina pe victime care nu se mai prezintă în instanţă. Nu vor să mai vorbească cu niciun jurnalist, supăraţi că anul trecut un reporter nu a reprodus în ziar tot ce au spus ei. Aceeaşi supărare o are şi avocatul Silviu Burlacu, care refuză şi un eventual interviu la Chişinău. „Din cauza voastră mi-am pierdut părinţii" - atât ne-a spus Dumitru Bucico, referindu-se la moartea părinţilor săi în timp ce el era cercetat pentru trafic de fiinţe umane.

O nouă amânare

Începe şedinţa şi procurorul anunţă că cele patru victime şi un martor care au mai rămas de audiat nu s-au prezentat din nou în instanţă şi nici nu au putut fi aduse forţat, pentru că nu au fost găsite la domiciliul indicat în buletin. Rezultatul - o nouă amânare, până la 5 martie.
Două dintre victimele citate, anunţă procurorul, nu se află la moment în sat(Ion-Vodă, raionul Floreşti), sunt plecate de o săptămână, un bărbat din satul Pohoarna e plecat din 2009 în Rusia, iar a patra victimă - o femeie din Orhei, nu locuieşte la adresa indicată în acte. Am mers şi noi la domiciliul femeii din Orhei, însă vecinii ne-au confimrat că ea are viză de reşedinţă, dar că nu locuieşte acolo de multă vreme.

„Nu am dreptul să folosesc declaraţiile acestor victime făcute poliţiei deoarece atunci nu s-a făcut confruntare cu inculpatul. Dacă aş fi avut o asemenea confruntare în dosar, aş fi putut-o folosi în instanţă şi astfel am fi putut examina în lipsa lor", afirmă procurorul Sergiu Creţu.

Acuzaţii pierdute „pe drum". In favoarea cui?

În imprimările video pe care le-au făcut ofiţerii serviciului operativ al CGP în 2009 majoritatea victimelor au spus că au auzit că unele femei care au făcut parte din brigada lui Dumitru Bucico ar fi fost abuzate sexual de acesta. „În dosarul preluat de mine nu figurează nicio astfel de acuzaţie şi în şedinţa de judecată nu s-a plâns nimeni de aşa ceva", răspunde procurorul. De asemenea, el spune că nici despre faptul că Bucico ar fi bătut pe cineva nu se discută în instanţă. În schimb, în interviurile operative făcute de poliţie aceste acuzaţii apar. Se pare că ele rămân în aer din cauză că nu au fost investigate. De altfel, la procuratura Floreşti, care a preluat dosarul intentat la Chişinău, nu au ajuns imprimările făcute de poliţişti, în care victimele povestesc cu lux de amănunte diferite detalii care ar ajuta la incriminarea inculpaţilor. Procurorul Sergiu Creţu spune că nici nu ştia de existenţa unor asemenea imprimări şi că a văzut doar câteva secvenţe „cândva, la Mesager". Ca să facă parte din dosar, acestea trebuiau fixate procesual, spune Sergiu Creţu, şi transmise odată cu restul materialelor. De cealaltă parte, reprezentanţii CGP spun că aceste imprimări sunt operative şi că de fapt, nimeni dintre cei care au preluat dosarul nu le-a solicitat.

Unele victime sunt obosite de şedinţe de judecată care par să nu se mai încheie, unele au renunţat să mai vină pentru că nu au bani de drum, iar altele sunt duse iar la muncă prin străinătăţi ca să-şi întreţină familiile. Victimele cred că procesul decurge anevoios din cauză că dosarul a fost transmis la Floreşti, unde toşi se ştiu unul cu altul. Periodicitatea cu care au loc în ultimul timp şedinţele de judecată în acest dosar este uimitoare. O şedinţă a avut loc pe 11 noiembrie 2010, iar următoarea - peste 3 luni, pe 11 februarie 2011. Motive declarate oficial ar fi mai multe, inclusiv concediul judecătoarei. Procurorilor însă li se pare normal, pentru dosarele cu atâtea victime, ca examinarea să dureze atât. Garanţii că victimele care au mai rămas de audiat se vor prezenta în instanţă nu există. Aşa că mişcarea pe cerc contunuă.


Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru Drepturile Omului", desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Ambasadei SUA în Moldova

Centrul de Investigaţii Jurnalistice

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T