CăutareSr
22 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Câmpiile terorii - noul comerţ cu sclavi în inima Europei

Oamenii amărâţi din estul Europei sunt ademeniţi să muncească în Cehia, dar ajung să muncească forţat. Unii dintre gangsterii care i-au folosit sunt acum judecaţi, dar nu există nici un semn că acest tip comerţ cu oameni se va termina vreodată.
Adrian Mogoş, Petru Zoltan, Doru Cobuz - România, Vitalie Călugăreanu - Moldova şi Vlad Lavrov - Ucraina, 12 ianuarie 2010, 17:30
 

Restaurante pretenţioase din Berlin sau din Amsterdam servesc sparanghel cules de pe câmpurile din Cehia, dar nici unul dintre cei care comandă aşa ceva nu are nici cea mai vagă idee că mâncarea din farfuriile lor a ajuns acolo ca urmare a muncii împovărătoare a sclavilor moderni. Bărbaţi sau femei din ţări sărace au fost traşi pe sfoară şi sub diferite pretexte au fost ţinuţi captivi, bătuţi şi ameninţaţi de paznici înarmaţi dacă îndrăzneau să ceară mâncare, să-şi ceară salariul sau dacă încercau să scape.

Investigaţia noastră, care a durat trei luni, făcută în România, Cehia, Moldova, Transnistria, Ucraina şi Olanda dezvăluie modul în care organizaţii criminale conduse de ucraineni au recrutat timp de mai mulţi ani sute de victime pentru a munci ca sclavi în regiunea cehă Boemia. Toate aproape cele 40 de victime cu care am stat de vorbă au fost duse în 2007 şi 2008 pe câmpurile de sparanghel ale unei ferme din localitatea Hostín u Vojkovic. Toţi aceşti oameni au trudit pentru Bohaemer Spargel Kultur - BSK, o firmă cehă deţinută de o companie olandeză, Procint B.V. Nici unul dintre ei nu a fost plătit şi hrănit decent. Acum, toţi cei aproape 40 sunt fericiţi că au reuşit să evadeze.

O investigaţie încă în desfăşurare a poliţiei cehe şi române legată de munca forţată pe câmpurile BSK a scos la iveală faptul că peste 300 de români au fost ţinuţi captivi şi forţaţi să muncească acolo în ultimii trei ani. De asemenea, probe recente arată că romi bulgari, dar şi ucraineni şi moldoveni au muncit acolo de pomană. I-a luat poliţiei cehe doi ani până să facă un raid, în februarie 2009, la ferma BSK şi în împrejurimile acesteia după ce a fost informată despre nereguli tocmai în 2007. Raidul a dus la eliberarea ultimilor muncitori care mai erau acolo, dar şi la dezmembrarea unei reţele de crimă organizată care i-a înrobit pe oameni.

Cele mai multe dintre victimele cu care am stat de vorbă l-au identificat pe Vasyl Bentsa, patronul ucrainean a unei firme cehe de recrutare - Bear Loging, ca şeful celor care i-au ţinut captivi. Poliţia cehă l-a arestat pe Bentsa în februarie, procesul fiind acum în desfăşurare. Am contactat biroul de avocatură al lui Jiři Teryngel, unul dintre avocaţii care-l reprezintă pe ucrainean, dar răspunsul a fost că nu se face niciun comentariu legat de un proces care nu este finalizat. Firma lui Bentsa, Bear Loging, era cea care avea un contract semnat cu BSK pentru asigurarea de forţă de muncă. Will Teeuwen, managerul BSK, a declarat că el a aflat despre condiţiile în care trăiau şi munceau oamenii, abia după arestarea lui Bentsa. „Nu a existat nici un contract de muncă între BSK şi muncitorii români, bulgari sau moldoveni. Acesta era între Bear Loging, contractorul, şi oameni", a declarat Teeuwen. Firmele sale exportă sparanghel şi alte legume din Spania şi Italia până în Marea Britanie sau Japonia, şi nu numai. Produsele BSK sunt puse la vânzare în Germania, Olanda, dar şi în supermarketuri din Cehia cum ar fi lanţul Tesco, un gigant mondial în domeniu.

Bani nu, bătăi da

Corina Rahoveanu stă în faţa casei socrilor ei, o colibă într-un mic sat din Prahova. Are aproape 30 de ani şi leagănă un copil în braţe, în timp ce alţi doi roiesc în jurul ei. Ea şi copiii trăiesc într-o încăpere făcută din chirpici, lipită de casa socrilor. Dorind să câştige ceva bani, Corina a plecat anul trecut să muncească la sparanghel pe plantaţiile din Cehia, acolo unde erau deja bărbatul său şi cei doi cumnaţi. Un individ care făcea parte dintr-o reţea ce căuta şomeri de-a lungul şi de-a latul ţării a fost cel care a recrutat-o pentru muncă. Ulterior, anchetatorii au observat că personajul făcea parte dintr-o reţea care acţiona în sudul ţării şi care se subordona lui Bentsa. Împreună cu alţi şomeri atraşi de mirajul unui loc de muncă decent, ea a fost dusă cu un microbuz la Praga. Aici, câţiva ucraineni îi aşteptau şi apoi îi transportau pe nou-veniţi la locurile de muncă. „Când am ajuns acolo, am văzut în ce hal era bărbatu'-meu şi cumnaţii. Erau bătuţi şi înfometaţi. A trebuit să muncesc şi duminicile, iar când am refuzat am fost ameninţată cu bătaia", spune Corina. Ea nici acum nu a uitat cum trebuia să muncească la sparanghel sub supravegherea ucrainenilor înarmaţi. Aceştia aplicau instantaneu bătăi crunte celor care îşi cereau banii, sau care protestau împotriva orelor lungi de muncă ori a condiţiilor de cazare şi masă.

Aproape 400 de femei şi bărbaţi, care munceau fără încetare, dormeau câte zece în cameră şi nu li se îngăduia să plece decât dacă şefii ucraineni îi transferau la alte munci, în construcţii sau la abatoare. Unul dintre cumnaţii Corinei avea semnat chiar un contract de muncă, în limba cehă. Mai târziu el a aflat că, de fapt, ceea ce credea el că este un contract de muncă, era un act prin care închiriase un garaj. După două luni de muncă fără plată şi ameninţată cu arma, Corina a realizat că nu va vedea niciodată vreun ban. Atunci când ea şi bărbatul ei au protestat, ameninţarea a fost imediată. I s-a promis că va fi dusă la Praga şi vândută pentru prostituţie. Până la urmă, cei doi, împreună cu unul dintre cumnaţi, au reuşit să fugă noaptea, în vara lui 2008.

Costică Chiriac are 50 de ani şi este din Gorbăneşti, o comună din nordul României. El are o poveste similară. A ajuns un sclav modern şi a reuşit să evadeze de pe plantaţiile BSK, dar numai după ce a trecut printr-un calvar timp de câteva luni. Anul trecut, între mai şi iulie, a muncit împreună cu fiica sa la sparanghel, dar şi în alte locuri. Au reuşit cu chiu cu vai să fugă de la fermă, la capătul unor eforturi supraomeneşti. Au alergat prin noapte aproape 45 de km, timp de şase ore. „Doar frica imi dădea putere să fug", spune Chiriac. „Eu şi fata mea am muncit trei luni degeaba, am mâncat numai pâine şi prune fierte. Ne băteau ca să muncim mai repede. Abia puteam dormi noaptea din cauza vânătăilor şi tăieturilor", adaugă omul. Fiica lui Costică, de numai 16 ani, a fost forţată de unul dintre ucraineni să doarmă în acelaşi pat cu un chinez care muncea şi el pe acolo. Gardianul încerca să o forţeze să se căsătorească cu chinezul, care era gata să plătească ucraineanului pentru acest serviciu, mai ales că această căsnicie i-ar fi putut aduce asiaticului cetăţenia română şi un paşaport UE. Costică Chiriac şi fata lui au fost păcăliţi de o rudă de-a lor să ajungă în Cehia. Aceasta i-a pus în contact cu un bărbat, care mai târziu a fost acuzat de apartenenţă la reţeaua lui Bentsa. Chiriac a aflat ulterior că fiecare racolator primea între 150 şi 200 de euro pentru fiecare persoană care ajungea la Praga.

Mulţi dintre muncitorii care au reuşit să evadeze de pe plantaţiile BSK au făcut acest lucru după ce diplomaţii români de la Praga au aflat ceea ce se întâmpla acolo. Iulian Gheorghiu, ataşat pentru afaceri interne în Cehia, a declarat că ambasada a primit în martie 2007 un telefon de la un bărbat care era captiv la o fermă de sparanghel. Omul nu ştia să dea mai multe detalii, a precizat doar că mai mulţi români munceau în condiţii groaznice. Tot ceea ce a putut să spună a fost că ferma la care lucra se afla nu foarte departe de Praga, undeva lângă un zid vopsit. Oficialii ambasadei au contactat poliţia cehă care le-a explicat diplomaţilor cum să-i înveţe pe muncitori să scape. Astfel, la câteva zile, 67 de oameni au fugit de sub supravegherea ucrainenilor care le confiscaseră bruma de bani şi actele de identitate. Aproape în fiecare săptămână de la acel telefon, grupuri de muncitori care evadaseră au început să bată la porţile ambasedei noastre de la Praga. Cu toate că poliţia cehă a fost înştiinţată despre păţaniile oamenilor încă din 2007, i-a luat aproape doi ani până să facă, în februarie, un raid la fermă şi la căminul unde erau cazaţi muncitorii. Atunci au fost eliberaţi ultimii 36 de sclavi care mai trudeau acolo.

Una dintre probleme a fost şi faptul că muncitorii străini au evitat să intre în contact cu poliţiştii cehi, fiind reticenţi să dea declaraţii autorităţilor. Unii dintre ei, cum ar fi ucrainenii şi moldovenii, nu aveau dreptul de a se afla pe teritoriul UE, în timp ce alţii, cum e cazul românilor, nu aveau permis de muncă valabil. David Rodr, ofiţer de legătură al Poliţiei cehe pentru România, Moldova, Bulgaria şi Ucraina, a justificat paşii lenţi ai colegilor săi, spunând că victimele „nu le ofereau ofiţerilor destule informaţii şi date, astfel încât poliţia nu putea să-i identifice pe cei care abuzau muncitorii... Cum am fi putut să ajutăm victimele când ei nici măcar nu vorbeau limba cehă?, se întreabă Rodr. Conform unui raport semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane - ANITP din 2007, Cehia devenise una dintre destinaţiile de top în ceea ce priveşte traficul de români pentru muncă forţată. Cu un an înainte, în 2006, Cehia era abia pe locul 10 pe această listă neagră, iar în 2007 a ajuns pe locul trei, în parte şi pentru faptul că după aderarea la UE, românii s-au putut mişca lejer în ţările Uniunii.

Şefii ucraineni

Procurorii şi poliţiştii de la Crimă Organizată au demarat investigaţia în România încă din 2007, supraveghind două reţele de racolatori diferite, una în sudul ţării şi alta în nord. Numele lui Bentsa apărea în ambele cazuri, ca fiind cel care coordona activitatea. Cetăţean ucrainean în vârstă de 31 de ani, dar cu permis de şedere în Cehia, el a fost arestat în februarie acest an într-un mic oraş aflat la 50 de km de Praga. Împreună cu el au mai fost arestaţi alţi doi ucraineni, Volodymyr Dublenych, 37 de ani, şi Mykhaylo Zavatskyy de 25. Toţi trei au fost acuzaţi de trafic de persoane şi de constituirea unei reţele de crimă organizată. După cum arată datele de la Registrul Comerţului din Cehia, Bentsa îşi înfiinţase în 2003 o firmă, Bear Loging CZ s.r.o., instrumentul prin care oferea muncitori pe plantaţiile de sparanghel şi nu numai. Bentsa şi asociaţii săi mai au o grămadă de firme active şi interconectate în Cehia. Sediul central al Bear Loging, o firmă cu numai cinci angajaţi, se afla la etajul nouă al unui apartament închiriat, în oraşul Mělník, pe strada Sportovni la numărul 2723. Apartamentul pare acum gol, doar o cutie poştală de metal, pe care scrie cu carioca numele Bear Loging, mai aminteşte de existenţa firmei.

Bentsa este originar din satul Krychovo, în vestul regiunii Transcarpatia, nu foarte departe de Lvov. Nici Bentsa, nici Dublenych nu au în Ucraina cazier sau vreo firmă, aşa cum reiese din datele puse la dispoziţie de autorităţile ucrainene. În Kychovo, dar şi în satele învecinate, maşini cu număr de Cehia se văd la tot pasul. La fel şi reclame imense cu locuri de muncă în Cehia. Rudele şi vecinii lui Bentsa au confirmat că el şi prietenii săi duc oameni la muncă în Cehia. Am ajuns la casa lui şi ne-am dat drept afacerişti români care au la dispoziţie multă forţă de muncă ieftină de trimis în străinătate. Am vorbit cu tatăl lui Bentsa care a insistat că fiul său este nevinovat şi că, de fapt, el lucra la rându-i pentru alţi ucraineni din estul ţării. Bărbatul a mai spus că oricum fiul său, când va fi eliberat, nu va mai lucra niciodată cu români: „Ştiţi proverbul: odată ce ai fost muşcat de şarpe...".

Reţelele sud şi nord

În câteva sate din Prahova, aproape 20 de victime ne-au declarat că mai mulţi indivizi au venit în 2008 să caute şomeri doritori să se deplaseze la Bucureşti şi apoi la Praga ca să muncească. Gabriel Laurenţiu Niţă are 38 de ani şi e patron de firme. A fost arestat în septembrie 2008 în România şi identificat ca fiind liderul grupării care acţiona în sudul ţării. Procesul este pe rol, dar la jumătatea acestei luni a fost lăsat liber, urmând să fie judecat în stare de libertate. Ionuţ Mateescu, avocatul său, a precizat că clientul lui a fost doar angajatul unei firme ceheşti şi că nu făcea altceva decât să şofeze pe relaţia România - Cehia transportând muncitori cu un microbuz. „Făcea asta pentru că ştia limba cehă. Procurorii nu au destule dovezi, doar declaraţiile a 36 de victime, ceea ce nu este suficient pentru o condamnare", a declarat Mateescu.

Procurorii români au identificat 50 de victime ale reţelei din sud, printre care şi doi adolescenţi de 16 şi 17 ani. Toţi aceşti oameni au ajuns, conform anchetatorilor, pe plantaţiile de sparanghel ale BSK din Hostín u Vojkovic. În nordul ţării, într-o zonă săracă din judeţul Botoşani, zece oameni cu care am stat de vorbă, victime ale sclaviei, l-au menţionat pe Laurenţiu Drangă ca fiind racolatorul lor. Drangă a fost arestat în martie 2009 ca fiind capul reţelei din nord şi acuzat că i-ar fi oferit lui Bentsa 120 de oameni. Nici unul dintre avocaţii care l-au apărat pe Drangă nu mai face acest lucru. Procurorul de caz a declarat că racolatorul a fost eliberat de curând, urmând să fie judecat şi el în stare de libertate, exact ca Niţă. Încercările noastre de a da de Drangă au eşuat. Legat de reţeaua din nord, pe lista reţelei de crimă organizată întocmită de procurori este menţionat şi un alt ucrainean, Nurdy Antaev.

Acest nume a apărut şi în timpul unei discuţii dintr-un bar din Tiraspol, capitala Transnistriei, atunci când am stat de vorbă cu patru oameni care s-au spetit în Cehia. La unison, ei au spus că au lucrat pe plantaţii de sparanghel, dar nu ştiu nici numele firmei pentru care au lucrat, nici denumirea locului. Toţi patru au suferit aceeaşi dramă ca şi românii. Saşa Todirkă a precizat că Antaev şi Oksana Golubeva, o femeie cam de 50 de ani, conduc împreună o afacere cu sclavi. Ceilalţi trei i-au întărit vorbele şi au povestit cum au fost duşi la casa fratelui Oksanei Golubeva din Odessa şi mai apoi au fost transportaţi în Cehia. Antaev şi Golubeva sunt nişte necunoscuţi pentru autorităţile moldovene şi transnistrene. Am încercat să dăm de cei doi la Odessa, acolo unde l-am localizat pe fratele mai în vârstă al celei din urmă. Când l-am întrebat despre afacerile Oksanei, el s-a mulţumit să trântească poarta şi ne-a ameninţat cu o puşcă.

Habar n-aveam ce se întâmplă!

Plantaţiile de sparanghel din Hostín u Vojkovic păreau a fi părăsite când am trecut pe acolo, în luna mai. BSK a fost înfiinţată în 1995 şi cultivă sparanghel pe 129 de hectare. În curtea fermei, câteva silozuri goale şi o mână de tractoare parcă pregătite să intre în câmp. Un singur om, paznicul, era acolo, aşteptându-şi schimbul. Voiam să stăm de vorbă cu Michal Cervenka, agronomul firmei, însă nu l-am găsit. Acesta spusese într-un interviu că BSK exportă produse pe piaţa germană, olandeză, dar şi în Cehia, în reţeaua de supermarket-uri Tesco. În 2006, el a declarat pentru un site de agricultură www.agroweb.cz că forţa de muncă de la BSK, aproape 200 de oameni, provine din afara ţării, în special din Europa de Est. Dar întregul proces de recoltare era supravegheat de un specialist care venea tocmai din Olanda.

L-am rugat pe paznic să ne pună în legătură cu Cervenka, însă după ce a dat câteva telefoane a spus că agronomul nu este disponibil. Nici măcar nu a vrut să ne dea numărul de telefon al acestuia. Următorul popas a fost la sediul Procint, firma ce deţine în proporţie de 100% BSK, aflat pe strada Zandberg în oraşul Helden din sud-estul Olandei. La numărul 15, nici urmă de vreun semn al Procint. În schimb, acolo funcţiona firma Teboza Holding. Legătura dintre Procint şi Teboza este Will Teeuwen, patronul şi managerul ambelor firme, ambele companii fiind mari cultivatoare de sparanghel. Un alt manager al Procint este Fernando Mora Figueroa Domecq, un septuagenar spaniol, care conduce un imperiu, care se întinde din Spania până în Olanda şi Marea Britanie, în domeniul agriculturii prin firmele sale: Grupo Carrizuelo Investment, Complejo Agricola SA, Inversora y Comercial SA, Agricola Conagralsa S.L. 

Că Teboza nu este o firmă necunoscută în Olanda o arată şi site-ul firmei. Teboza a câştigat în 2006 prestigiosul Prix d'Sparanghel şi are clienţi restaurante de lux din Maastricht, Rotterdam şi Waalre, dar şi un hotel de cinci stele din Amsterdam. Din februarie 2009, firma a intrat şi pe piaţa japoneză. Mai mult, sponsorizează două echipe de fotbal care activează în diviziile inferioare ale campionatului olandez. Conform datelor de la Registrul Comerţului din Olanda, Procint a fost înfiinţată în 1987, fiind o firmă specializată pe importul şi comerţul cu sparanghel, şi este o afacere de mărime medie. În 2005 a vândut sparanghel în valoare de 800.000 de euro. Când am ajuns la Helden, Will Teeuwen nu era disponibil pentru o discuţie, dar a răspuns întrebărilor legate de problema cehă ulterior prin e-mail. „Intenţia companiei noastre este ca muncitorii să lucreze la ferma noastră cu plăcere, astfel încât să se întoarcă şi în anii următori", a precizat el. În ceea ce-i priveşte pe Bentsa şi Dublenych, cei doi ucraineni arestaţi în Cehia pentru trafic de persoane, Teeuwen a menţionat că aceştia au venit la sediul BSK şi şi-au oferit serviciile, prin firma Bear Loging, care era înregistrată legal. „Personal, nu i-am întâlnit niciodată pe aceşti domni", a adăugat Teeuwen.

Firma olandezului nu a avut niciodată contact direct cu muncitorii, care erau exclusiv problema Bear Loging, compania care aranja cazarea şi alte facilităţi pentru oameni care lucrau la câmp. „Politica noastră este să nu intervenim în afacerile interne ale unei firme partenere, din moment ce managerii acesteia poartă în totalitate răspunderea pentru acţiunile lor", a explicat Teeuwen, ţinând să adauge că managerul ceh al BSK era interfaţa în relaţia cu Bentsa. După arestarea celor doi ucraineni, BSK a încetat orice relaţie cu Bear Loging. „Am aflat despre aceste abuzuri numai după ce Poliţia a început ancheta, iar noi am oferit toate datele pe care oficialii ni le-au cerut", a mai spus Teeuwen. Pe de altă parte, Ian Hutchins, purtătorul de cuvânt al Tesco, ne-a precizat de la sediul central din Londra că lanţul de supermarket-uri nu a avut ca furnizor direct BSK. Totuşi, el adăugat: „Investigaţia noastră, a Tesco, iniţială a confirmat că cei doi furnizori din Cehia au avut în trecut relaţii contractuale cu BSK şi că acum se fac cercetări pentru a afla toate datele".

Foşti sclavi cum este Chiriac nu au primit nici o compensaţie pentru suferinţele îndurate. El încearcă acum să-şi refacă viaţa, mai ales că înainte de a pleca în Cehia şi-a vândut toate caprele ca să facă rost de bani să ajungă în Cehia. „Niciodată nu o să-mi mai părăsesc căsuţa mea să lucrez în străinătate! Mi-a ajuns ce-am păţit! Sper doar ca fata mea să treacă peste acel coşmar. Poate e cineva acolo sus care să-i judece!", a spus aproape plângând Chiriac, arătând spre cer.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul European Fund for Investigative Journalism www.journalismfund.eu 

Investigaţia a fost făcută cu suportul  Danish Association of Investigative Journalism



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T