CăutareSr
21 noiembrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Lecţiile neînvăţate în alegerile din 2010

Renumărarea voturilor nu a adus rezultatele aşteptate de unii politicieni. De rând cu negocierile pentru formarea coaliţiei, care trenează, aceasta este un motiv în plus pentru a medita asupra rezultatelor alegerilor.
Irina Severin, 20 decembrie 2010, 11:06

Trebuie de menţionat că, analizând campania electorală, este vorba de faptul cum sunt percepuţi de către alegători anumiţi politicieni şi forţe politice, dar nu de ceea ce prezintă aceştia/acestea în realitate.

Surpriza previzibilă

Surpriza alegerilor a constituit-o succesul partidului liberal-democrat, care a reuşit să-şi dubleze scorul. Filat s-a implicat în alegeri, utilizând tehnologii şi metode care au avut succes în celelalte campanii electorale.

În special, a fost preluată abordarea campaniei electorale a Iuliei Timoşenko, care s-a desfăşurat sub lozinca „А вона працює", ceea ce din traducere în cazul nostru înseamnă „Iar el lucrează". Astfel, pe majoritatea telecanalelor, am avut posibilitatea să-l urmărim pe Filat, trudindu-se de zor, chiar dacă acesta mai mult onora cu prezenţa sa numeroasele evenimente, decât lucra propriu-zis.

A doua abordare preluată - renumitul mesaj al lui Clinton: «I feel your pain", („Eu simt durerea voastră"), putea fi văzută pe numeroasele bill boarduri, unde Filat, punând mâna pe inimă, discută expresiv cu poporul.

Toate acestea, în combinaţie cu apelul din ultima campanie a lui Saakaşvili „Georgia fără sărăcie" (în traducere „Moldova fără sărăcie") şi cu procedeele preluate de la comunişti de a oferi ajutor unor grupuri-ţintă, au dat un rezultat bun. Filat a fost perceput de către alegători ca un manager eficient, capabil să scoată ţara din criză, fapt ce i-a permis să adune în jurul său partea pragmatică a alegătorilor.

Lupta fără sfârşit

Ca formă, liberalii au mizat pe originalitate şi spontaneitate, iar drept conţinut au propus un slogan vag „schimbarea până la capăt", care a fost perceput, fie ca o chemare la continuarea luptei împotriva comuniştilor, fie ca un apel la unirea cu România. Acest slogan, cum au arătat alegerile, a impresionat o parte destul de limitată a electoratului. Chemarea la luptă este percepută întotdeauna o chemare spre jertfire de sine, ceea ce nu prea corespunde cu doctrina liberală, care este orientată spre personalitate şi care este împotriva oricăror -isme, chiar şi cu prepoziţia anti -, ca şi în cazul anti-comunismului liberalilor moldoveni.

Liberalii au utilizat în campanie simbolurile europene, însă acestea au fost mai degrabă nişte elemente decorative, deoarece nu s-a reuşit să se aducă la urechile oamenilor ce înseamnă această integrare europeană. Simbolul europenităţii liberalilor a fost întotdeauna Dorin Chirtoacă, care de data aceasta nu a intrat pe listele electorale şi în această campanie a jucat rolul de subordonat în scenariul lui Mihai Ghimpu.

Însuşi Mihai Ghimpu, beneficiind de poziţii unice de start: două cele mai importante posturi în stat - preşedintele parlamentului şi şef al statului, timp de un an a devenit star de categorie naţională, dar nu un lider naţional. Ghimpu vede înfrângerea liberalilor în faptul că el a spus adevărul. În acelaşi timp, arta unui lider politic constă în faptul ca, spunând adevărul, să unească cetăţenii, dar nu să îi dezbine, şi totodată, să nu respingă partenerii de peste hotare. Aceasta este acea artă, pe care politicienii moldoveni încă trebuie să o deprindă. Deocamdată, ei preferă sau să ascundă adevărul, sau să taie în carne vie, fără a se gândi asupra consecinţelor.

În acelaşi timp, Ghimpu mai are şanse de a obţine acele lucruri, pentru care a luptat. El a chemat alegătorii să voteze pentru Alianţa pentru integrare europeană şi a dorit să-l vadă pe Lupu preşedinte.

Liberalii şi liberal-democraţii ar fi putut obţine rezultate mai bune, însă ei continuă să fie percepuţi ca partide etnice, fapt ce limitează încrederea în ei a unei părţi considerabile a electoratului.

Nu este important cine eşti, important este cum eşti perceput

Liderul politic este obligat să unească societatea. Liberalii, însă, în pofida adresărilor anterioare ale lui Ghimpu către populaţia rusofonă privind importanţa implicării tuturor în viaţa societăţii, în timpul campaniei electorale s-a temut să păşească dincolo de electoratul lui Iurie Roşca, care are o atitudine geloasă faţă de orice manifestare a toleranţei etnice. Deşi anume toleranţa faţă de minorităţi constituie baza valorilor europene.

Pentru cei care se tem de unirea cu România, numirea în funcţia de consilier a unui cetăţean al României a fost un mesaj mai puternic decât cuvintele abstracte despre integrarea europeană. În această campanie electorală Ghimpu nu a reuşit să fie un lider politic care duce ţara în Europa. În schimb, el a preferat mişcarea pe linia de stereotipuri ale unui segment îngust de electorat, de susţinerea căruia, în cele din urmă, a şi beneficiat.

Anume în Ghimpu şi liberali a lovit cel mai mult campania lui Mocanu împotriva mafiei. Cei, care votează pentru Filat şi Lupu, puţin probabil că reies din calităţile morale ale acestora. Ghimpu, însă, şi-a construit imaginea pe onestitate şi curaj. De aceea, reacţia lui anemică şi neunivocă la campania împotriva mafiei i-a dezamăgit pe mulţi. Drept rezultat, asul lui Ghimpu a fost bătut. Escapadele lui la discotecă, de asemenea, puţin probabil că i-au adăugat voturi.

Virtualul Lupu

Campania lui Lupu a demonstrat că abordarea aritmetică - miza pe „ forţele mari" - potenţialul financiar al oligarhului Plahotniuc şi influenţa Rusiei - nu ţine. Voturile pentru Partidul Democrat s-au dovedit a fi cele mai scumpe, iar acest fapt în sine deja spune multe. Dacă Lupu nu brava cu legăturile sale, dar ar fi pus accentul pe atragerea cetăţenilor rusofoni, ca parte majoră a electoratului comuniştilor, el ar fi obţinut mult mai multe. Această parte a electoratului, cu unele excepţii, a fost, în cele din urmă, ignorată de Lupu,

Drept rezultat, Lupu a devenit dependent de „forţele mari", atâta timp cât nu se poate baza pe electoratul său, deoarece nu l-a creat. El nu a propus nicio idee convingătoare, care ar putea fi propulsată de infrastructura puternică, care lucrează pentru promovarea imaginii lui. Acelaşi stil este menţinut şi în negocierile privind crearea coaliţiei. Lupu a declarat destul de ferm că nimic nu-l va face să-şi schimbe poziţia, în timp ce el încă nu are vreo poziţie ca atare. În general, în această campanie Lupu a s-a manifestat mai mult în postură virtuală, decât reală, fapt ce, de asemenea, diminuează potenţialul lui în procesul creării coaliţiei.

Comuniştii şi „realitatea lor paralelă"

Rusia, previzibil, nu l-a susţinut pe Lupu, ci a susţinut partidul cel mai puţin democratic şi, respectiv, cel mai departe după natura sa de europenitate. Însişi comuniştii au mizat pe două mesaje - pe ideologia comunistă pentru persoanele în etate, nostalgice după URSS şi tinereţea sa, şi pentru tineretul, pe care comuniştii au reuşit să-l facă dependent de estetica lui Che Guevara. Însă principalul accent a fost pus pe ideologia alternativă celei comuniste - antiromânismul. Această ideologie a fost folosită iscusit de comunişti pentru manipularea, atât a electoratului său rusofon, cât şi a Moscovei.

Este suficient să ne amintim cum la apelul despre „tancurile româneşti de sub Chişinău", şeful administraţiei preşedintelui Rusiei Narîşkin, efectiv, „s-a aruncat sub tanc", venind într-un suflet la Chişinău, sfidând toate formalităţile necesare. Se ştie, de asemenea, că în ajunul alegerilor, Biserica Rusă şi mass-media din Rusia au pariat anume pe Voronin. Nu e nimic de mirare, or, secera şi ciocanul, în combinaţie cu denumirea comunistă, constituie o garanţie pentru neaderarea europeană a Moldovei.
În acelaşi timp, acesta este un brand rusesc de export, la care Rusia nu numai că nu are de gând să renunţe, dar este gata să investească în el. Dacă în Rusia comuniştii ruşi nu sunt agreaţi, atunci comuniştii de peste hotare, tradiţional, rămân a fi promotorii politicii ruseşti.

Amplificarea psihozei şi crearea motivelor artificiale pentru aceasta au fost puse la baza campaniei electorale a comuniştilor. Însă orice tactică nu poate fi folosită la infinit, de aceea comuniştii trebuie urgent să vină la putere, pentru a demonstra că ei sunt capabili şi de lucruri constructive, nu doar de sabotaj continuu.

În izolarea propriului electorat şi obţinerea unei influenţe nelimitate asupra lui comuniştii au fost ajutaţi şi de către televiziunea naţională, care, în elanul patriotismului său, a plafonat la maximum informaţia pentru populaţia rusofonă, limitându-se doar la ediţiile de ştiri. Drept rezultat, populaţia rusofonă a ţării a fost concesionată postului comunist NIT, care pe parcursul întregii campanii a încercat să creeze o realitate paralelă „regimului Filat", traumatizând psihicul oamenilor cu poveştile sale de groază. Însă atenţia acordată acestor persoane, indiferent de calitatea acesteia, a fost percepută cu mulţumire de către telespectatori, fapt confirmat şi de rezultatele votării.

 

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T