CăutareSr
20 octombrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Spălătoriile ilegale - surse de poluare a mediului, dar şi de întreţinere a şomerilor şi invalizilor

Spălătoriile autorizate deservesc doar 47% din numărul total de maşini din Chişinău, restul fiind spălate pe malul râului Bâc prin intermediul aşa-ziselor spălătorii mobile ilegale.
Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism, 14 februarie 2011, 17:38

Autorităţile se arată neputincioase în stoparea acestei afaceri, în schimb dispun de alte pârghii de influenţă, mai puţin legale.
În capitală există până la 20 de spălătorii mobile, la care lucrează câte 2-3 oameni. Taxa pe care o cer aceştia pentru servicii se estimează în jurul la 40 de lei şi este de 2 sau chiar de 3 ori mai mică decât cea pe care conducătorul auto o achită la spălătoriile autorizate.

Observăm în imagini cum persoanele de la aşa-zisele spălătorii iau cu găleata apa direct din râu, care ulterior cu reziduuri de carburanţi, ulei şi detergenţi se scurge în Bâc.

Deşi s-ar părea că sunt nişte afacerişti de ocazie, cei care spală maşinile pe malul Bâcului, în majoritatea cazurilor, sunt oameni nenorociţi, inadaptaţi social, care nu au sau nici n-au avut un loc de muncă oficial, sunt invalizi sau foşti puşcăriaşi.

Atât şoferii, cât şi aşa-zişii spălători pot fi traşi la răspundere doar în baza art. 109 (Încălcarea regimului de protecţie a apelor ) alineatul 3 din Codul Contravenţional, adică printr-o amendă cu o valoare între 400 şi 1000 de lei.

Deşi în urma schimbărilor din codul contravenţional amenda a fost mărită de peste 2 ori, numărul de infracţiuni, dimpotrivă, a crescut. Amenzile în marea majoritate se achită, după care spălătorii îşi continuă activitatea ilegală, constată Angela Savca, responsabil din partea Agenţiei Ecologice Chişinău.

Procesele verbale sunt întocmite pe numele şoferilor fie de inspectorii Agenţiei Ecologice, fie de ofiţerii poliţiei rutiere. Singurul organ competent să aplice sancţiuni aşa-zişilor spălători sunt comisariatele de poliţie de sector.

Urmăriţi reportajul realizat de studentul Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism, Denis Zavorotnîi. 

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T