CăutareSr
20 octombrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Monitorizarea presei scrise din perspectiva de gen: studii de caz

Interesul sporit pentru problema reflectării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în mass-media din Republica Moldova rămâne a fi una actuală în pofida multor iniţiative de redresare a situaţiei în acest domeniu. Cercetările empirice şi studiile analitice de monitorizare efectuate până acum au evidenţiat faptul că producţiile media reflectă diferit şi tendenţios „bărbatul” şi „femeia”: în conţinuturile acestora constatându-se un dezechilibru cras între cele doua sexe atât ca pondere, cât şi ca tematici în cadrul cărora sunt vizaţi.
Daniela Terzi-Barbaroşie, Directoare executivă, Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, 17 mai 2011, 13:14
 

Astfel, în domeniul public (politic, economic, etc.) femeile sunt în continuare „grupul marginalizat", iar bărbaţii - cel „favorizat". În schimb, în sfera privată, lucrurile sunt exact invers: bărbaţii sunt dezavantajaţi şi nevalorificaţi ca parteneri de cuplu, părinţi, fii etc., în timp ce rolul femeilor este potenţat. Altfel spus, mass-media nu oferă o imagine echilibrată a bărbaţilor şi a femeilor, a implicării şi contribuţiilor acestora în viaţa publică şi privată. Produsele mediatice cu referire la femei (presa scrisă, audio, video şi electronică) deseori prezintă o imagine degradantă şi negativă a acestora, ceea ce prejudiciază imaginea femeilor în societate, cauzează repercusiuni grave asupra felului în care acestea se auto - şi hetero-evaluează şi în care sunt percepute de către societate per ansamblu şi de către bărbaţi, în particular. Fie că sunt subapreciate ca şi participare publică sau suprareprezentate în sfera showbiz-ului, ambele extreme sunt deopotrivă nocive. În acelaşi timp, rolul social al bărbaţilor este augmentat, în special, în domeniul participării politică şi economice, cu impact determinant asupra dezvoltării ţării.

Prin această abordare, produsele media nu fac decât să perpetueze rolurile tradiţionale şi atitudinile sexiste, ceea ce periclitează procesul demarat de societatea civilă activă în domeniul, de a consolida un echilibru de gen în societate şi a valoriza parteneriat de gen în sfera publică şi cea privată, deopotrivă.

Constatările majore care se pot face în baza monitorizărilor din perspectiva de gen sunt, în linii generale, următoarele:

• Zonele de „expertiză" ale femeilor sunt: educaţia, familia, învăţământul, asistenţa socială şi sănătatea, produsele de îngrijire, vestimentaţia.
• Bărbaţii deţin „expertiza" absolută în ceea ce priveşte: politica, sportul, business-ul, distracţiile, tehnica.
• Verbele folosite în raport cu femeile sunt, de regulă: spală, îngrijesc, hrănesc, vorbesc, plâng, gătesc mâncare, cumpără.
• Verbele cel mai des utilizate în materialele despre şi cu bărbaţii, sunt: gândesc, lucrează, planifică, rezolvă, recomandă, repară.
• Femeia „mediatizată" şi „mediatic vânzabilă" este, cu precădere: mamă, fiică, soţie sau amantă, îngrijitoare, casnică, sexy, disponibilă, dependentă, inferioară, isterică. Dacă este VIP, atunci este: cântăreaţă, manechină, prezentatoare, soţie/ fiică a unui VIP masculin.
• Bărbatul în produsele media este, de cele mai dese ori: politician, bancher, superior, protector, salvator, profesionist, dinamic, puternic, eficient, competent, matur şi liber. VIP-urile masculine sunt: politicieni, oameni de afaceri, fotbalişti.

Dincolo de angajamentele internaţionale şi naţionale pentru promovarea şi respectarea egalităţii de gen, de contextul abordării drepturilor femeii prin prisma drepturilor omului şi ca un indicator al democratizării unei societăţi, dincolo de pledoaria globală pentru egalitate şi democraţie participativă şi reprezentativă, în Moldova există şi un cadru legal cu referire la rolul mass-media. Astfel, în Legea cu privire la asigurarea de şanse egale între femei şi bărbaţi, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 9 februarie 2006, în cap. II, articolul 8, sunt formulate explicit rolul mijloacelor de informare în masă:
„(1) Mass-media contribuie la promovarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în societate prin elaborarea de programe şi materiale de depăşire a stereotipurilor gender.
(2) Orice discursuri şi materiale publice care prezintă imaginea femeilor sau a bărbaţilor în manieră de umilinţă a demnităţii lor se consideră inadmisibile şi se contracarează în conformitate cu prezenta lege".

Paradigma egalităţii de gen şi a tratamentului egal al bărbaţilor şi al femeilor, cu toate implicaţiile sale, sunt subiecte indispensabil legate de produsele mediatice, iar rolul celor care activează în acest domeniu este crucial: sensibilitatea de gen a persoanelor care elaborează anumite produse mediatice (jurnalişti) sau care iau decizii asupra unor teme şi accente (decidenţii din redacţie) este un factor determinant pentru calitatea produsului final. Mai mult decât atât, actualmente se aduce în discuţie tot mai des, rolul educaţional şi formativ al mass-media: mijloace de informare în masă fac mult mai mult decât doar „reflectare" a unor realităţi sau cutume. Mass-media este o putere incontestabilă în special pentru faptul că formează şi re-creează realitatea, normele culturale, etc. Media şi discursurile mediatice facilitează procesul de socializare de gen şi educaţie pentru viaţa socială, influenţează deciziile şi comportamentele umane; transmite stereotipuri şi modele sociale; impune constrângeri, promovează standarde şi valori. Sau nu. Mass-media educă şi formează oamenii, în bine şi-sau în rău. Sau nu. Atunci când acest rol crucial deţinut de mass-media în societate este înţeles şi asumat; când puterea mass-media nu se utilizează în scopuri de manipulare a cetăţenilor, dar nici nu se rezumă doar la informarea acestora, se poate vorbi despre impactul calitativ asupra vieţii oamenilor şi aportul la democratizarea societăţii.

Studiu de caz I. Cotidianul naţional TIMPUL (joi, 21 aprilie, 2011). Material realizat de Irina Papuc.

La Rubrica ATITUDINI, în pagina 5 a cotidianului este publicat un material cu titlul „Acţiunea ligii tineretului rus este una provocatoare", care începe cu o introducere a jurnalistei cu privire la Campania „Panglica SF. GHEORGHE", o acţiune a Ligii tineretului rus. Introducerea jurnalistei conţine 2 aliniate în care se oferă informaţie succintă despre felul în care decurge în mod obişnuit această campanie şi o referinţă la „unii analişti" care au opinat asupra subiectului adus în discuţie („iz imperial", campanie organizată la comanda Rusiei şi susţinută de Ambasada Rusiei la Chişinău). Totodată, este prezentat, în ghilimele, un fragment (probabil, dintr-un comunicat de presă sau o conferinţă de presă, dar acest lucru nu este specificat) cu privire la rolul important pe care l-a avut Rusia în „eliberarea R. Moldova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial". Acest mesaj, sugerează jurnalista, va fi folosit de tinerii ruşi în activităţile de informare pe care le-au planificat să le desfăşoare cu elevii din licee.
Având în vedere specificul acestei rubrici, ultimul aliniat al jurnalistei este următorul „Am întrebat unii politicieni din actuala conducere: de ce structurile statului nu iau atitudine faţă de asemenea acţiuni vădit anticonstituţionale?".
Dincolo de cadrul oferit de unele dintre criteriile de reflectare obiectivă, precum imparţialitate-obiectivitate, corectitudinea şi echilibrul surselor-pluralismul de opinie şi respectarea prezumţiei nevinovăţiei, vom analiza acest produs mediatic din perspectiva de gen. Astfel, a fost solicitată opinia următorilor deputaţi (în ordinea apariţiei în material, cu specificarea funcţiei): Mihai Ghimpu, deputat PL; Dumitru Diacov, deputat PD; Liliana Palihovici, vicepreşedintele Parlamentului (PLDM); Eduard Muşuc, deputat PCRM. După prezentarea opiniilor celor 4 deputaţi în actualul Parlament, este inclus şi un comentariu al dlui Anatol Ţăranu, analist politic. La începutul fiecărei opinii exprimate de cele 5 persoane intervievate de jurnalistă, în text sunt inserate şi pozele acestora (dimensiuni diferite şi toate cu un cadru nedefinit: partea superioară a capului este lipsă la toate 5 poze).

Constatări majore din perspectiva de gen:

Dna Liliana Palihovici este singura femeie printre alţi 4 bărbaţi intervievaţi. Apartenenţa politică a dnei Palihovici este specificată diferit decât a colegilor ei din Parlament (partidul pe care îl reprezintă dna Palihovici este menţionat în paranteze, nu este completată descrierea funcţiilor ei aşa precum e la colegi, „deputată PLDM", în schimb este nuanţată funcţia pe care o deţine dna Palihovici în actualul Parlament). Chiar dacă obiectiv vorbind, în actualul Parlament femeile sunt mult mai puţine decât bărbaţii, solicitarea constantă a experţilor de gen către jurnalişti este să încerce să respecte un anumit echilibru de gen al protagoniştilor în realizarea unor interviuri, sondaje şi vox-uri, în special când acestea se referă la subiecte politice, economice, etc. Subreprezentarea femeilor în materialele scrise determină perpetuarea unui cerc vicios extrem de periculos mai ales pentru femeile angajate în activităţi politice. Şi asta pentru că vizibilitatea redusă în mass-media este o justificare frecventă a liderilor de partide pentru a nu promova femeile din partid la o funcţie publică sau pe liste de candidaţi în alegeri, iar acest tratament din partea liderului de partid scad şi mai mult şansele femeilor politiciene să fie atractive pentru reprezentanţii media. Este evident faptul că notorietatea publică este un criteriu important în baza căruia jurnaliştii îşi triază protagoniştii materialelor. Dar, atunci când se discută atât de mult despre faptul că există în Moldova o mare problemă la acest capitol, nu ar fi mai indicat pentru echipele redacţionale ale publicaţiilor să-şi îmbunătăţească politica editorială cu prevederi de natură să schimbe această stare de fapt? Doar simpla reflectare a realităţii nu va determina niciodată o schimbare în ceea ce priveşte participarea femeilor la luarea deciziilor. Iar numărul mic al femeilor care figurează ca şi protagoniste nu face decât să susţină tendinţa cetăţenilor de a considera aşa domenii precum politica şi economia ca fiind apanajul exclusiv al bărbaţilor.


Substantivele folosite de jurnalistă pentru a descrie funcţiile dnei Palihovici nu sunt formulate la feminin, autoarea materialului preferând să utilizeze formele masculinului pentru „vicepreşedinte", „politicieni". Utilizarea limbajului sensibil la gen este o recomandare făcută frecvent de către experţii de gen pentru lucrătorii din media, tocmai pentru că prin această tehnică, apartenenţa de gen a unei persoane nu se diluează în cea profesională şi nu minimizează importanţa şi meritele persoanei. Mai mult decât atât, cititorii mai conservatori se obişnuiesc treptat cu aceste formulări şi ajung, în timp, să le preia. Dincolo de aspectul corectitudinii lingvistice, dar care poate părea formal, în ceea ce priveşte utilizarea substantivelor la forma feminină, acest lucru contribuie la dezrădăcinarea stereotipurilor de gen referitor la diada multdisputată încă la noi „femeia - politica". Deşi unii sceptici invocă absenţa anumitor substantive la feminin în dicţionare precum DEX-ul, jurnaliştii trebuie să cunoască că acesta prezintă forme de feminin de exemplu, pentru preşedintă, deputată, şefă etc. Utilizarea denumirilor de profesii şi funcţii de prestigiu doar la masculin (deputat, ministru, primar, consilier, economist etc.), precum şi folosirea formelor diminutivale, dar şi cu conotaţie peiorativă în limba română, deseori (pictoriţă, primăriţă, doctoriţă, şoferiţă, etc.) poate fi explicat printr-un anume conservatorism lingvistic, dar dăunează mult procesului de consolidare a egalităţii de gen şi a schimbării imperios necesare în ceea ce priveşte rolurile tradiţionale ale femeilor şi emanciparea acestora.

Unicul analist politic, opinia căruia este invocată în material, de asemenea este un bărbat şi acest lucru poate fi oarecum justificat prin numărul relativ mic de femei care au această calitate, de „analist", şi mai ales, în sfera politicului. În acelaşi timp, din fericire, în ultimii doi-trei ani au apărut tot mai multe femei (din societatea civilă, foste membre de partid, femei cu vaste cunoştinţe politologice sau de PR), care au opinii interesante şi avizate în raport cu anumite fenomene politice şi ar putea fi surse demne de atenţia jurnaliştilor. Reprezentanţii mass-media însă, fie in comoditate (agenda de telefoane neactualizată cu nume noi sau relaţii personale cu anumiţi analişti politici), fie din convingere („femeile identifică aspecte mai emoţionale, eu însă vreau o analiză obiectivă") apelează în continuare, în mod tradiţional, la aceiaşi bărbaţi, „experţi" şi „analişti". De regulă, aceştia îşi asumă cu o mai mare uşurinţă rolul de „expert" sau „analist" şi manifestă o mai mare disponibilitate atunci când sunt solicitaţi de jurnalişti. Poate părea superficială abordarea pe care o îndrăznesc aici, dar multe femei cu adevărat competente şi cu multă expertiză într-un domeniu sau altul, mai curând decât un coleg de-al ei, va refuza să ofere un interviu, să fie fotografiată sau să participe la vreo emisiune şi asta din două motive: încrederea mai redusă în propriile competenţe şi prestaţie şi grija pentru aspectul exterior (vestimentaţie, coafură, etc.).

Studiu de caz II. Publicaţia SĂPTĂMÎNA, Revistă economico-social-politică (vineri 29 aprilie, 2011). Material realizat de Igoraş Năframă (probabil pseudonim).

Materialul cu titlul „Fetiţe dulci ca-n Ibăneşti mai întâlneşti la Proteveşti" apare la rubrica Semnele unirii. Colaborare frăţească în pagina a 13-cea de ziar şi ocupă tot spaţiul. Articolul este unul cu tentă vădit denigratoare la adresa echipei postului ProTv, mai exact, sunt vizate 5 persoane de gen feminin din această echipă, iar autorul a folosit ca pretext pentru o abordare sarcastică şi sexistă un reportaj realizat de ProTv despre denumire mai deosebite ale unor localităţi din R. Moldova. În introducerea sa pentru articol autorul încearcă un soi de explicaţie şi scrie: „La frumuseţea voastră de emisiune, cadonată nouă, telespectatorilor, am hotărât să vă răspundem cu ceva plăcut care să vă rămână în amintire toată viaţa". De fapt,autorul se referă un la reportajul realizat de Sorina Obreja şi foloseşte apelative şi sintagme cu conotaţie sexuală (adresare către dna Obreja „Tot de nebunii, de nebunii te ţii, zburdalnico!"). La începutul articolului sunt prezentate 5 poze ale reporterelor, prezentatoarelor de ştiri şi emisiuni la postul de televiziune ProTv Chişinău, iar sub fiecare poză este o scurtă „versificare" cu aluzii sexuale şi tendenţioase la adresa acestora. În pagină mai sunt alte trei poze: un fotbalist (cu un nume de familie cu sonoritate obscenă şi alte detalii de aceiaşi natură), o doamnă în haine tradiţionale (cu o versificare de natură obscenă şi nu nume de familie similar) şi o antilopă, a cărei denumire ştiinţifică are aceiaşi sonoritate. În ceea ce urmează, autorul prezintă alte titluri de localităţi care sună la fel de ciudat şi chiar obscen, pe care le-a identificat în România. Totodată, lansează o invitaţie virtuală echipei feminine de la ProTv de a lansa o agenţie de turism prin intermediul căreia turiştii să călătorească prin „locurile gloriei de copulare şi de hârjoană ale iubăreţilor noştri predecesori". Spre sfârşit, este invocat şi prenumele Cătălin, cu aluzie evidentă la directorul postului de televiziune.

Constatări majore din perspectiva de gen:

Limbajul utilizat de autor este intenţionat folosit pentru a hipertrofia identitatea de gen a echipei ProTv în raport cu obscenitatea conţinutului expus. Limbajul trivial şi adjectivele siropoase, precum şi „versurile consacrate" şi „puse alături de ce e mai frumos pe lume: chipurile inconfundabile ale vedetelor ProTv Chişinău", prejudiciază evident imaginea acestor persoane şi cel mai probabil, cauzează mari daune morale. Dacă acest material ar fi avut un scop educativ declarat şi asumat sau de atenţionare a opiniei publice asupra exagerării echipei ProTv cu difuzarea acestui material (care a sunat cam îndrăzneţ), ar fi fost recomandabil ca redacţia publicaţiei să facă o introducere în acest sens şi să specifice genul articolului (de ex., pamflet). Totodată, deoarece persoanele vizate în acest material nu au luat nici un fel de atitudine faţă de redacţie sau autor, putem presupune că ele consideră inutilă această mişcare. În această publicaţie apar frecvent materiale cu conţinut denigrator la adresa mai multor personalităţi, organizaţii, instituţii, dar mai ales, se punctează exagerat şi tendenţios anumite chestiuni legate de persoane de gen feminin.
Conţinutul materialului este evident sexualizat şi misogin, iar acest lucru perpetuează imaginea femeii ca obiect sexual, accesibil şi disponibil, ceea ce comportă un mesaj explicit defăimător la adresa femeilor. Prin argumentarea apartenenţei de gen şi a caracteristicilor biologice ale femeilor sau cele care vizează exteriorul acestora, se anulează a priori profesionalismul şi competenţele pe care le au protagonistele materialului cu caracter denigrator. Dacă legislaţia în vigoare ar fi respectată, în conformitate cu punctul 2 din art.8 al Legii cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, care specifică faptul că „Orice discursuri şi materiale publice care prezintă imaginea femeilor sau a bărbaţilor în manieră de umilinţă a demnităţii lor se consideră inadmisibile şi se contracarează în conformitate cu prezenta lege", autorul şi publicaţia respectivă ar fi pasibili de pedeapsă. Trebuie să menţionăm însă şi faptul că deşi în această lege se fac referinţe la „pedepse", acestea nu sunt specificate. În consecinţă, chiar dacă admitem că protagonistele ar dori să invoce această lege într-un proces de judecată, rezultatul demersului este pentru noi, la acest moment, imprevizibil.

Studiul de caz 3: Ziarul „Adevărul", joi, 7 aprilie, 2011.

Materialul cu titlul „Treburile casnice, o plăcere pentru femei", este publicat în pagina 12 a ziarului, la rubrica VIAŢA şi este semnat de Lidia Ioniţă Năstase. Articolul este însoţit şi de o poză sugestivă, reprezentând o femeie tânără, ştergând praful cu un zâmbet larg pe faţă, cu o specificare sub poză „Ştersul prafului s-a dovedit o activitate agreabilă pentru doamne".
Material este în fond, o prezentare a datelor unui studiu, realizat cu 25.000 femei din Marea Britanie, citat de The Daily Mail.
Primul aliniat al acestui articol relevă faptul că 70% dintre femei spun că le face plăcere să şteargă praful, să spele vasele şi rufele, dar şi să dea cu aspiratorul sau cu mopul.
Autoarea o citează mai apoi, pe cercetătorul (sic!) Michelle Strutton, care susţine că soţiile secolului XXI au mai multe în comun decât ar crede cu cele din anii 50, iar cele care au mai multă grijă de casă şi-au găsit modele în acea perioadă.
După un aliniat scurt în care autoarea face referinţă la faptul că deşi statutul femeilor s-a schimbat şi multe dintre ele îşi întreţin financiar familia, iar muncile casnice tot pe umerii lor cad, se ajunge din noi la diada femei - satisfacţie din urma treburilor casnice. De aceasta dată însă se specifică că în special femeile mai în vârstă, pensionarele, declară acest lucru, iar femeile de 20-30 de ani contrazic această tendinţă.
Articolul mai are şi un sub-titlu - „Femeile anilor 50 reprezintă modelul urmat de cele de azi".

Gafe din perspectivă de gen şi nu numai...

Titlul materialului nu este relevant pentru conţinutul materialului, ci este intenţionat conceput astfel încât să atragă atenţia cititorilor. Chiar dacă şi ulterior în material abia de transpare faptul că totuşi, aşa cum sună titlul materialului consideră, cu precădere femeile de vârsta pensionării, care nefiind angajate în câmpul muncii, au „satisfacţie din treburile casnice, declarând că timpul pe care îl acordă îngrijirii casei are valoare sentimentală".

Poza care însoţeşte materialul este la fel de tendenţioasă: nu credem că există multe femei care atunci când fac curat, au un zâmbet aşa de larg pe faţă. Ca oricare munca, şi ştersul prafului este una solicitantă şi este cel puţin nostim să fie plasată o asemenea poza, chiar daca ea redă întocmai tendenţiozitatea acestui material şi susţine titlul materialului.
Dacă la începutul articolul este specificat, cu majuscule şi cu culoare roşie, că este un STUDIU, atunci ar fi fost indicat ca autoarea să prezinte mai multe informaţii despre acesta: compania care a realizat studiul, perioada, componenţa eşantionului şi reprezentativitatea, alte date despre respondente, etc. Sunt nişte rigori elementare, necesare de a fi prezentate cititorilor, atunci când se intenţionează prezentarea unor sondaje, pentru informare, pentru ca acesta să fie considerat credibil.
Aliniatul referitor la similitudinea dintre femeile contemporane cu cel din anii 50 nu este susţinută cu nici o altă cifră, informaţii, decât fraza spusă de cercetător, ceea ce nu sună convingător şi nici relevant. Presupunând că aceasta a fost, cu adevărat una dintre constatările de bază ale studiului, ca şi cititori, aşteptăm date care să ne convingă de acest lucru, nu? Altminteri, o sa ne întrebăm, da de ce nu cu cele din anii 60, sau 70, sau chiar 20? Care e diferenţa între aceşti ani? Şi de unde atâta convingere că tocmai cu cele din anii 50 se aseamănă soţiile secolului XXI. Chiar şi această ultimă generalizare, utilizată de autoare, nu este una corectă. Deoarece studiul a fost efectuat în Marea Britanie. Nemaivorbind de faptul că nu avem date suficiente ca să vorbim despre reprezentativitatea eşantionului chiar şi pentru această ţară.

Tangenţial, sunt aduse în discuţie 2 subiecte foarte actuale - reconcilierea vieţii de familie cu viaţa profesională şi supraresponsabilizarea femeilor cu treburi casnice. Deşi în acest aliniat autoarea ar fi putut oferi mai multe informaţii şi date interesante, având în vedere şi stringenţa acestor probleme la nivel european şi internaţional, importanţa subiectului este diluată printr-un comentariu neclar despre faptul că „chiar dacă 30% din bărbaţi recunosc că altcineva se ocupă de curăţenie, doar 10% din femei pot spune acelaşi lucru". Odată că această frază nu are relevanţă cu faptul invocat anterior precum că „în ciuda statutului schimbat (sic!) - femeile deşi lucrează acum şi reuşesc să întreţine financiar familia - în majoritatea gospodăriilor din Marea Britanie tot ele se ocupă şi de treburile casei„; doi, şi mai important, nu este clar de unde au apărut în studiu şi bărbaţi? Iniţial, se vorbea de un studiu cu 25.000 femei!

Sub-titlul „Femeile anilor 50 reprezintă modelul urmat de cele de azi" este şi el tendenţios: am clarificat puţin mai sus irelevanţa acestei afirmaţii: atâta timp cât nu sunt oferite cifre şi alte informaţii care să susţină această aserţiune, nu o putem cataloga ca fiind un adevăr sau barem unul relativ, dar care reiese din acest studiu. Dacă autoarea ar fi fost atentă şi sensibilă la dimensiunea de gen şi preocupată de mesajele pe care le transmite prin materialele sale (dincolo de lipsa de acurateţe în utilizarea datelor unui sondaj), ea ar fi ales un alt sub-titlu pentru această prezentare a unui studiu. Cel puţin, ar fi citat din nou cercetătorul, care subliniază că „Femeile tinere nu sunt atât de preocupate de curăţenie şi nu simt aceeaşi satisfacţie pentru a-şi păstra casa curată". Sub-titlul utilizat de autoare şi ultima frază a cercetătorului conţin mesaje de gen fundamental şi principial diferite. De autoare însă a depins ce anume a transmis cu acest sub-titlu, ea a ales (sau colegii ei din redacţie, nu contează asta pentru noi, cititorii).

Prezentarea acestui studiu ar fi putut pune altfel accentele în condiţiile unei mai mari deschidere şi cunoaştere a problematicii de gen. În lumea contemporană tot mai mult se vorbeşte despre reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională tocmai pentru că femeile muncesc mai mult decât pe vremuri, contribuie semnificativ la dezvoltarea economiei unei ţări, a comunităţii în care trăiesc etc. Din acest motiv, guvernele multor ţări - fie la îndemnul organismelor internaţionale şi europene, fie conştientizând necesitatea reală - elaborează politici şi programe, iniţiative şi proiecte menite să faciliteze acest proces de consiliere a vieţii de familie cu cea profesională. Mass-media ar putea contribui şi ea la acest demers, propunând cititorilor exemple de femei de succes, care reuşesc să fie şi bune profesioniste, dar şi soii şi mame de excepţie. La fel de util ar fi şi prezentarea unor familii în care treburile casnice sunt preponderent pe umerii bărbatului, care şi-a luat şi concediu de îngrijire a copilului, iar cuplul este perfect funcţional. Există asemenea familii chiar şi în Moldova. Atunci când soţia are un salariu mai mare decât al soţului, este foarte firesc să se decidă anume aşa, nu e nimic ruşinos şi blamabil. Dimpotrivă.
Asemenea materiale ar dezrădăcina stereotipul de gen în conformitate cu care femeile sunt cele responsabile cu treburile casnice, iar bărbaţii - cei mai buni în politică şi afaceri.


Studiile de caz apar în cadrul Campaniei „Media Literacy", prilejuită de Zilele Libertăţii Presei. Proiectul este finanţat de Misiunea OSCE în Republica Moldova

Referinţe:

1. http://www.alegeriprogen.md/?pag=publicatii&id=8 http://www.alegeriprogen.md/files/3773_Raport_Alegeri98-2010.pdf http://www.alegeriprogen.md/files/1960_Raport_Alegeri_2009.pdf http://www.alegeriprogen.md/?pag=publicatii&id=9

 



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T