CăutareSr
22 iulie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

"Colhozul" electoral

Carisma electorală a liderilor de partid nu este criteriul exclusiv de evaluare a calităţii unui partid.
Petru Culeac, 22 iunie 2009, 15:09

Pe lângă acesta mai sunt şi altele cum ar fi: profesionalismul liderilor şi a membrilor de partid, activitatea lor anterioară, loialitatea faţă de principiile declarate, prestaţia în alegerile locale şi parlamentare, calitatea programelor electorale, baza electorală, proiectele implementate, participarea la guvernare, etc. Cel mai pregnant calitatea partidelor politice se manifestă în perioada electorală, iar eficienţa acestor partide în rezultatele ce le-au obţinut în urma numărării voturilor. Toate aceste criterii servesc pentru a evalua nu doar calitatea unui partid politic dar şi capacitatea acestuia de a obţine suficiente voturi de la alegători pentru îi reprezenta în parlament. Aceste voturi reflectă încrederea electoratului şi constituie un indicator al viabilităţii formaţiunilor politice.

Electoratul trebuie să realizeze faptul că din toate partidele politice ne-comuniste existente în Republica Moldova, pentru moment doar trei şi-au confirmat statutul de formaţiuni viabile şi demne de încrederea alegătorilor – PL, PLDM şi AMN. Aceste partide au trecut prin câteva teste destul de serioase care le-au confirmat capacitatea de a continua mai departe lupta electorală şi dreptul moral de a primi voturile alegătorilor.

 În primul rând, PL, PLDM şi AMN au fost acele partide necomuniste care au trecut bariera electorală cu un scor relativ bun în condiţiile de dominaţie mediatică totală a PCRM şi a posibilelor fraude, fapt ce demonstrează priza pe care aceste partide o au în rândul electoratului.

 În al doilea rând, PL, PLDM şi AMN sunt partidele care au trecut prin „botezul cu foc” care le-a fost organizat de partidul de guvernământ pe data de 7 aprilie şi în perioada imediat următoare. Aceste partide au reuşit să supravieţuiască şi să instituie o relativă solidaritate între ele, care încă se menţine chiar dacă această solidaritate a apărut mai degrabă ca o simbioză impusă de circumstanţe.

 În cele din urmă, PL, PLDM şi AMN sunt partidele care au rezistat în faţa presiunilor şi nu au participat la votarea preşedintelui ţării propus de comunişti. Astfel partidele respective au demonstrat că existenţa lor se bazează pe nişte principii la care nu se renunţă de dragul unor beneficii de moment. Această realizare a confirmat capacitatea acestor trei partide de a face politică dincolo de jocurile compromisurilor conjuncturale.

 Testele de maturitate prin care au trecut PL, PLDM şi AMN le-au conferit acestor partide un plus de autoritate şi legitimitate. Pe ce însă se sprijină alte partide care şi-au anunţat deja într-un fel sau altul intenţia de a participa în scrutinul parlamentar din 29 iulie?

 În afară de PCRM celelalte partide au un comportament ce pare să demonstreze că acestea continuă să se afle în nişte spaţii virtuale izolate de restul spaţiului politic, spaţii locuite doar de liderii acestor partide şi membrii cei mai devotaţi. Mai mul ca atât, se pare că aceste zone politice crepusculare mai sunt izolate şi una de alta fapt ce doar menţine existenţa formală a acestor formaţiuni dar nu contribuie deloc la scăderea ambiţiilor utopice pe care acestea le nutresc.

 Periodic pe segmentul extraparlamentar apar diverse proiecte menite să reanimeze sau chiar să restarteze unele din aceste partide politice. Ceva mai devreme, cu mai mult sau mai puţin succes prin astfel de experimente au trecut PSD, cu venirea în partid a lui Eduard Muşuc şi apoi a lui Dumitru Braghiş; şi respectiv Uniunea Centristă cu venirea lui Vasile Tarlev.

 Istoria se repetă, acum acelaşi lucru îl face şi Partidul Democrat. Din nou, ideea „restartării” partidului nu a venit din rândul maselor largi ale simpatizanţilor, din simplul motiv al inexistenţei acestora, fapt confirmat de procentajul pe care partidele respective le-au obţinut în ultimele alegeri parlamentare.

 Pentru a compensa acest neajuns, în cazul restartării PD la fel ca şi în cazul altor proiecte similare anterioare, se pare că e folosită formula veche – construcţia de „colhozuri electorale”, formulă care constă din două elemente: transplantul de leadership şi împrospătarea echipei prin invitarea diferitor persoane de vază respectate în societate dar care au menirea de a legitimiza şi a da conţinut noului produs politic.

 Aceste operaţiuni asupra Partidului Democrat nu sunt neapărat negative şi ar putea rezulta într-un produs atrăgător pentru electoratul de centru-stânga în cazul în care reanimarea partidului ar fi efectuată în baza altor premise şi nu cu o lună şi jumătate înainte de alegerile anticipate. Atunci însă când reanimarea unui partid se face în baza unei subite metamorfoze pre-electorale cauzată de revelaţii întârziate a unor capi de liste, acest partid, fie el şi legitimizat de prezenţa unor personalităţi notorii, nu are dreptul moral de a pretinde la obţinerea încrederii alegătorilor, căci acest drept la fel ca şi încrederea alegătorilor se câştigă cu timpul prin confirmarea existenţei unor principii şi a consecutivităţii în acţiuni.

 Trebuie de admis totuşi faptul că aceste constatări urmează încă să fie aduse la atenţia alegătorului simplu, pentru ca acesta să poată înţelege diferenţa între partidele deja afirmate şi cele create în graba dinaintea scrutinului electoral. În caz contrar alegătorul riscă să se lase iarăşi fermecat de retorica nouă a unui partid vechi, ceea ce în final se va solda cu irosirea repetată a voturilor populaţiei.

Petru Culeac, Cercetător, Vienna School of Governance, Austria



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T